12 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDICÁ, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICÁ indíc tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.

indic, ~ă a [At: EMINESCU, P. 290 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat indicus] (Rar) 1-6 Indian2 (7-12).

BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica).Et. nec.

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica).P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță.

ÍNDIC, -Ă, indici, -e, adj. (Rar) Indian2. Kamadeva, zeul indic. EMINESCU, O. I 236.

ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus)

BELȘÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.

BROÁSCĂ1 ~ște f. 1) Animal amfibiu, fără coadă, cu gura largă și ochii bulbucați, cu picioarele din urmă mai lungi, adaptate pentru sărit. * ~ râioasă broască nocturnă cu pielea acoperită cu negi, din care, la primejdie, se elimină un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-țestoasă reptilă (terestră și acvatică), având corpul acoperit cu o carapace osoasă, sub care își poate trage capul și picioarele în caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucați. (A fi) plin de noroc ca ~sca de păr se spune despre cineva, căruia nu-i merge în viață. Când a face ~ păr nicicând; niciodată. 2) pop. Umflătură sub pielea gâtului; scrofulă. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca

BROÁSCĂ2 ~ște f. Încuietoare montată la o ușă, la un sertar etc., care se încuie și se descuie cu ajutorul unei chei. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca

BROÁSCĂ3 ~ște f. Plantă decorativă exotică, cu frunze groase și cu flori mari, galbene. [G.-D. broaștei; Sil. broas-că] /<lat. brosca

TĂRTĂCÚȚĂ ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță

arată toate definițiile

Intrare: indica
indica2 (biol.) termen biologic
termen biologic (I2)
  • indica
Intrare: indica (verb)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicând
  • indicându‑
singular plural
  • indi
  • indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indic
(să)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(să)
  • indici
  • indicai
  • indicași
  • indicaseși
a III-a (el, ea)
  • indi
(să)
  • indice
  • indica
  • indică
  • indicase
plural I (noi)
  • indicăm
(să)
  • indicăm
  • indicam
  • indicarăm
  • indicaserăm
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicați
(să)
  • indicați
  • indicați
  • indicarăți
  • indicaserăți
  • indicaseți
a III-a (ei, ele)
  • indi
(să)
  • indice
  • indicau
  • indica
  • indicaseră
Intrare: Alocasia indica
Alocasia indica park  nomenclatura binară
compus
  • Alocasia indica
Intrare: Canna indica
compus
  • Canna indica
Intrare: Colocasia indica
Colocasia indica park  nomenclatura binară
compus
  • Colocasia indica
Intrare: Dillenia indica
Dillenia indica park  nomenclatura binară
compus
  • Dillenia indica
Intrare: indic
indic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indic
  • indicul
  • indicu‑
  • indică
  • indica
plural
  • indici
  • indicii
  • indice
  • indicele
genitiv-dativ singular
  • indic
  • indicului
  • indice
  • indicei
plural
  • indici
  • indicilor
  • indice
  • indicelor
vocativ singular
plural
Intrare: Lagerstroemia indica
Lagerstroemia indica park  nomenclatura binară
compus
  • Lagerstroemia indica
Intrare: Mangifera indica
Mangifera indica park  nomenclatura binară
compus
  • Mangifera indica
Intrare: Nymphoides indica
Nymphoides indica park  nomenclatura binară
compus
  • Nymphoides indica
Intrare: Plumbago indica
Plumbago indica park  nomenclatura binară
compus
  • Plumbago indica
Intrare: Raphiolepis indica
Raphiolepis indica park  nomenclatura binară
compus
  • Raphiolepis indica
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indica (verb)

  • 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut.
    exemple
    • Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138.
      surse: DLRLC
  • 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prescrie recomanda attach_file un exemplu
    exemple
    • În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.
      surse: DLRLC

etimologie:

indic

etimologie: