11 definiții pentru indelebil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters. – Din fr. indélébile, lat. indelebilis.

INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi șters din amintire, care nu se poate uita; de neșters. – Din fr. indélébile, lat. indelebilis.

indelebil, ~ă a [At: CARAGIALE, N. S. 71 / Pl: ~i, ~e / E: lat indelebilis, fr indélébile, it indelebile] (Liv) Care nu se poate uita.

INDELÉBIL, -Ă, indelebili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi șters; de neșters. Să rămîie o pată... indelebilă asupra acestui negru regim. CARAGIALE, O. II 17.

INDELÉBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi șters; de neșters. [Cf. fr. indélébile, lat. indelebilis].

INDELÉBIL, -Ă adj. indestructibil; de neșters. ◊ (fig.) perpetuu. (< fr. indélébile, lat. indelebilis)

INDELÉBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi șters din amintire; de neuitat. /<lat. indelebilis, fr. indélébile

*indelébil, -ă adj. (lat. in-delebilis. V. delebil). Care nu se poate șterge: cerneală indelebilă. Fig. Care nu e distrus de timp: glorie indelebilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indelébil (rar) adj. m., pl. indelébili; f. indelébilă, pl. indelébile

indelébil adj. m., pl. indelébili; f. sg. indelébilă, pl. indelébile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDELÉBIL adj. v. indestructibil, indisolubil, neșters, neuitat.

Intrare: indelebil
indelebil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indelebil
  • indelebilul
  • indelebilu‑
  • indelebilă
  • indelebila
plural
  • indelebili
  • indelebilii
  • indelebile
  • indelebilele
genitiv-dativ singular
  • indelebil
  • indelebilului
  • indelebile
  • indelebilei
plural
  • indelebili
  • indelebililor
  • indelebile
  • indelebilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indelebil

etimologie: