19 definiții pentru incrustație incrustațiune încrustație încrustațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incrustație sf [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 40 / V: în~, (înv) ~iune, încrustațiune / Pl: ~ii / E: fr incrustation] 1 Procedeu de fixare în suprafața unui material a unui alt material, de obicei mai prețios. 2 Ornament înfipt pe suprafața unui obiect Si: incrustare (4). 3 Crustă de săruri depuse, în anumite condiții, pe suprafața unui obiect.

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. Casetă cu incrustații de sidef. 2. Strat de substanțe minerale sau de săruri care se depune în anumite condiții pe suprafața corpurilor. Incrustații calcaroase. – Variantă: încrustáție s. f.

INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect. 2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen. -iei, var. încrustație s.f. / cf. fr. incrustation, lat. incrustatio].

INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr. incrustation, lat. incrustatio)

INCRUSTÁȚIE ~i f. 1) Ornament incrustat. 2) Crustă de săruri depusă pe pereții unui obiect sau ai unui țesut. [G.-D. incrustației; Sil. in-crus-ta-ți-e] /<fr. incrustation[1]

  1. Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incrustațiune sf vz incrustație

încrustație sf vz incrustație

încrustațiune sf vz incrustație

ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.

ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.

ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.

ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.

ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.

ÎNCRUSTÁȚIE s.f. v. incrustație.

incrustați(un)e f. 1. acțiunea de a incrusta; 2. lucrare incrustată; 3. strat pietros ce se formează în jurul corpurilor, când rămân într’o apă încărcată cu săruri calcare.

*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incrustáție (-ți-e) s. f., art. incrustáția (-ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (-ți-i-)

incrustáție s. f. (sil. -ți-e), art. incrustáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCRUSTÁȚIE s. v. incrustare.[1]

  1. Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCRUSTAȚIE s. incrustare. (O ~ de sidef.)

Intrare: incrustație
incrustație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incrustație
  • incrustația
plural
  • incrustații
  • incrustațiile
genitiv-dativ singular
  • incrustații
  • incrustației
plural
  • incrustații
  • incrustațiilor
vocativ singular
plural
încrustație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrustație
  • ‑ncrustație
  • încrustația
  • ‑ncrustația
plural
  • încrustații
  • ‑ncrustații
  • încrustațiile
  • ‑ncrustațiile
genitiv-dativ singular
  • încrustații
  • ‑ncrustații
  • încrustației
  • ‑ncrustației
plural
  • încrustații
  • ‑ncrustații
  • încrustațiilor
  • ‑ncrustațiilor
vocativ singular
plural
încrustațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrustațiune
  • ‑ncrustațiune
  • încrustațiunea
  • ‑ncrustațiunea
plural
  • încrustațiuni
  • ‑ncrustațiuni
  • încrustațiunile
  • ‑ncrustațiunile
genitiv-dativ singular
  • încrustațiuni
  • ‑ncrustațiuni
  • încrustațiunii
  • ‑ncrustațiunii
plural
  • încrustațiuni
  • ‑ncrustațiuni
  • încrustațiunilor
  • ‑ncrustațiunilor
vocativ singular
plural
incrustațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incrustațiune
  • incrustațiunea
plural
  • incrustațiuni
  • incrustațiunile
genitiv-dativ singular
  • incrustațiuni
  • incrustațiunii
plural
  • incrustațiuni
  • incrustațiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incrustație incrustațiune încrustație încrustațiune

  • 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: incrustare
  • 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Casetă cu incrustații de sidef.
      surse: DLRLC
  • 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Incrustații calcaroase.
      surse: DLRLC

etimologie: