8 definiții pentru increment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCREMÉNT s. n. (Rar) Creștere, adaos, spor. – Din lat. incrementum.

increment sn [At: LTR / Pl: ~e / E: lat incrementum, fr incrément, it incremento] 1 Creștere. 2 Nutriment introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3 (Fiz) Contribuție a particulelor structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară.

INCREMÉNT, incrementuri, s. n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [Pl. și: incremente] – Din lat. incrementum.

INCREMÉNT s.n. (Liv.) 1. Creștere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl. -turi, -te. / < fr. incrément, lat. incrementum].

INCREMÉNT s. n. 1. (mat.) creștere, adaos arbitrar. ◊ (inform.) cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul. ◊ (în gram. transformațională) element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică. 2. orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (fiz.) contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. (< fr. incrément, lat. incrementum)

INCREMÉNT ~uri n. rar Adaos (la ceva) în vederea completării; spor. /<lat. incrementum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incremént s. n., pl. increménturi

Intrare: increment
increment1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • increment
  • incrementul
  • incrementu‑
plural
  • incremente
  • incrementele
genitiv-dativ singular
  • increment
  • incrementului
plural
  • incremente
  • incrementelor
vocativ singular
plural
increment2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • increment
  • incrementul
  • incrementu‑
plural
  • incrementuri
  • incrementurile
genitiv-dativ singular
  • increment
  • incrementului
plural
  • incrementuri
  • incrementurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

increment

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. informatică Cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul.
      surse: MDN '00
    • 1.2. (Gramatica transformațională) Element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică.
      surse: MDN '00
  • 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism.
    surse: DN
  • 3. fizică Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară.
    surse: DN

etimologie: