inconstant, ~ă a, av [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr inconstant] 1-2 (Într-un mod) care nu este statornic.

inconstanță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr inconstance] Lipsă de constanță Si: nestatornicie.

INCONSTANT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic.

INCONSTANȚĂ, inconstanțe, s. f. Faptul de a fi inconstant; nestatornicie.

INCONSTANT, -Ă adj. Care nu este constant; nestatornic. [< fr. inconstant, lat. inconstans].

INCONSTANȚĂ s.f. Lipsă de constanță; nestatornicie. [Cf. fr. inconstance, lat. inconstantia].

INCONSTANT, -Ă adj. care nu este constant; nestatornic, inegal. (< fr. inconstant, lat. inconstans)

INCONSTANȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia)

INCONSTANT ~tă (~ți, ~te) Care nu este constant; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini); nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent. [Sil. -con-stant] /<fr. inconstant, lat. inconstans, ~ntis

INCONSTANȚĂ ~e f. 1) Caracter inconstant; lipsă de constanță. 2) Atitudine inconstantă; inconsecvență. [G.-D. inconstanței; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance

*inconstánt, -ă adj. (lat. in-cónstans, -ántis). Nestatornic, care nu e constant. Adv. Fără constanță.

*inconstánță f., pl. e (lat. in-constantia). Nestatornicie, lipsă de constanță.

inconstant adj. m., pl. inconstanți; f. inconstantă, pl. inconstante

inconstanță s. f., g.-d. art. inconstanței; pl. inconstanțe

inconstant adj. m., pl. inconstanți; f. inconstantă, pl. inconstante

inconstanță s. f., g.-d. art. inconstanței; pl. inconstanțe

inconstant adj. m., pl. inconstanți; f. sg. inconstantă, pl. inconstante

inconstanță s. f., g.-d. art. inconstanței; pl. inconstanțe

INCONSTANT adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. schimbător.

INCONSTANȚĂ s. v. inconsecvență.

INCONSTANT adj. 1. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. capricios, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.)

INCONSTANȚĂ s. inconsecvență, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Inconstant ≠ constant, nelabil, neschimbător, stabil, statornic