2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

INCONGRUENT, -Ă, incongruenți, -te, adj. Care nu este congruent, care nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva; nepotrivit, neconcordant. [Pr.: -gru-ent] – Din lat. incongruens, -ntis, it. incongruente.

INCONGRUENT, -Ă, incongruenți, -te, adj. Care nu este congruent, care nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva; nepotrivit, neconcordant. [Pr.: -gru-ent] – Din lat. incongruens, -ntis, it. incongruente.

INCONGRUENȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

INCONGRUENȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.

incongruent, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / P: ~gru-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat incongruens, -ntis, it incongruente] 1 Care nu este potrivit cu ceva Si: nepotrivit. 2 Care nu este în concordanță cu ceva Si: neconcordant.

incongruență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 167 / P: ~gru-en~ / Pl: ~țe / E: lat incongruens, -ntis, it incongruenzia] 1 Nepotrivire. 2 Neconcordanță.

INCONGRUENT, -Ă, incongruenți, -te, adj. (Rar) Care nu se potrivește, nu este în concordanță cu ceva; nepotrivit, în dezacord.

INCONGRUENȚĂ, incongruențe, s. f. (Rar) Caracterul sau natura lucrului incongruent; nepotrivire, dezacord.

INCONGRUENT, -Ă adj. (Liv.) Nepotrivit, neconcordant. [Pron. -gru-ent. / < lat. incongruens].

INCONGRUENȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].

INCONGRUENT, -Ă adj. nepotrivit, neconcordant. (< fr. incongruent, it. incongruente, lat. incongruens)

INCONGRUENȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)

INCONGRUENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este congruent; în neconcordanță; nepotrivit. [Sil. -con-gru-ent] /<lat. incongruens, ~ntis, it. incongruento

INCONGRUENȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza

*incongruént, -ă adj. (lat. in-cóngruens, -éntis). Nepotrivit, care nu e congruent: termin incongruent. Necuviincĭos: răspuns incongruent. Adv. În mod incongruent.

*incongruénță f., pl. e (lat. in-congruentia, necuviință). Nepotrivire: incongruența terminilor întrebuințațĭ. Necuviință: incongruența cuvintelor. Vorbă incongruentă. – Și incongruitáte (lat. incongruitas, -átis).

Ortografice DOOM

incongruent (desp. -gru-ent) adj. m., pl. incongruenți; f. incongruentă, pl. incongruente

incongruență (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruenței; pl. incongruențe

incongruent (-gru-ent) adj. m., pl. incongruenți; f. incongruentă, pl. incongruente

incongruență (-gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruenței; pl. incongruențe

incongruent adj. m. congruent

incongruență s. f., pl. incongruențe

Jargon

INCONGRUENȚĂ s. f. (< it. incongruenza, lat. incongruentia, cf. fr. incongruité): v. dezacord.

Sinonime

INCONGRUENȚĂ s. v. contradicție, contrazicere, nepotrivire.

incongruență s. v. CONTRADICȚIE. CONTRAZICERE. NEPOTRIVIRE.

Intrare: incongruent
incongruent adjectiv
  • silabație: in-con-gru-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incongruent
  • incongruentul
  • incongruentu‑
  • incongruentă
  • incongruenta
plural
  • incongruenți
  • incongruenții
  • incongruente
  • incongruentele
genitiv-dativ singular
  • incongruent
  • incongruentului
  • incongruente
  • incongruentei
plural
  • incongruenți
  • incongruenților
  • incongruente
  • incongruentelor
vocativ singular
plural
Intrare: incongruență
incongruență substantiv feminin
  • silabație: in-con-gru-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incongruență
  • incongruența
plural
  • incongruențe
  • incongruențele
genitiv-dativ singular
  • incongruențe
  • incongruenței
plural
  • incongruențe
  • incongruențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incongruent, incongruentăadjectiv

  • 1. Care nu este congruent, care nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

incongruență, incongruențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.