14 definiții pentru incompetent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

incompetent, ~ă [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr incompétent] 1-2 smf, a (Persoană) care nu este competentă. 3 a (D. o instituție, un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, de a cerceta sau de a rezolva o anumită problemă.

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. ♦ (Jur.; despre persoane oficiale sau despre instanțe judecătorești) Care nu are puterea legală de a cerceta sau de a judeca ceva.

INCOMPETÉNT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente].

INCOMPETÉNT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent)

INCOMPETÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este competent; fără competență; neștiutor. 2) jur. (despre organe de stat) Care nu are competența juridică de a rezolva anumite probleme. /<fr. incompétent

incompetent a. 1. care nu e competent, care n’are dreptul de a judeca: tribunal incompetent; 2. care n’are cunoștințele necesare spre a face sau decide ceva: critic incompetent.

*incompetént, -ă adj. (lat. in-cómpetens, -éntis, care nu e la locu luĭ, vătămător. V. competent, pețesc). Care nu e competent, care n’are dreptu de a judeca, ș. a.: tribunal incompetent. Care n’are destulă știință ca să se amestece în ceva: critic incompetent. Adv. Fără competență: a judeca incompetent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incompetént adj. m., pl. incompeténți; f. incompeténtă, pl. incompeténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCOMPETÉNT adj., s. v. incapabil.

INCOMPETENT adj., s. ignorant, incapabil, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) erată

Intrare: incompetent
incompetent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incompetent
  • incompetentul
  • incompetentu‑
  • incompetentă
  • incompetenta
plural
  • incompetenți
  • incompetenții
  • incompetente
  • incompetentele
genitiv-dativ singular
  • incompetent
  • incompetentului
  • incompetente
  • incompetentei
plural
  • incompetenți
  • incompetenților
  • incompetente
  • incompetentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incompetent

  • 1. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: incapabil necompetent neștiutor antonime: competent
    • 1.1. (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: