2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: incomoda] 1 Tulburare a liniștii cuiva Si: (rar) incomoditate (2), (îvr) incomodație. 2 Supărare a cuiva Si: (rar) incomoditate (3). 3 Încurcare a cuiva.

INCOMODÁRE s. f. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei. – V. incomoda.

INCOMODÁRE s. f. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei. – V. incomoda.

INCOMODÁRE s.f. Acțiunea de a incomoda. [< incomoda].

incomoda vt [At: HASDEU, I. C. 54 / Pzi: ~dez / E: fr incommoder] 1 A tulbura liniștea cuiva. 2 A supăra pe cineva. 3 A încurca pe cineva.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri.

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].

INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)

A INCOMODÁ ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare

incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.

*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează’n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incomodáre s. f., g.-d. art. incomodắrii

incomodáre s. f., g.-d. art. incomodării; pl. incomodări

incomodá (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodeáză

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. și pl. incomodeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCOMODÁRE s. v. deranjare.

INCOMODARE s. deranjare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)

INCOMODÁ vb. v. deranja.

INCOMODA vb. a deranja, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.)

Intrare: incomodare
incomodare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomodare
  • incomodarea
plural
  • incomodări
  • incomodările
genitiv-dativ singular
  • incomodări
  • incomodării
plural
  • incomodări
  • incomodărilor
vocativ singular
plural
Intrare: incomoda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incomoda
  • incomodare
  • incomodat
  • incomodatu‑
  • incomodând
  • incomodându‑
singular plural
  • incomodea
  • incomodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incomodez
(să)
  • incomodez
  • incomodam
  • incomodai
  • incomodasem
a II-a (tu)
  • incomodezi
(să)
  • incomodezi
  • incomodai
  • incomodași
  • incomodaseși
a III-a (el, ea)
  • incomodea
(să)
  • incomodeze
  • incomoda
  • incomodă
  • incomodase
plural I (noi)
  • incomodăm
(să)
  • incomodăm
  • incomodam
  • incomodarăm
  • incomodaserăm
  • incomodasem
a II-a (voi)
  • incomodați
(să)
  • incomodați
  • incomodați
  • incomodarăți
  • incomodaserăți
  • incomodaseți
a III-a (ei, ele)
  • incomodea
(să)
  • incomodeze
  • incomodau
  • incomoda
  • incomodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incomodare

  • 1. Acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: deranjare

etimologie:

  • vezi incomoda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

incomoda

etimologie: