incomodare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: incomoda] 1 Tulburare a liniștii cuiva Si: (rar) incomoditate (2), (îvr) incomodație. 2 Supărare a cuiva Si: (rar) incomoditate (3). 3 Încurcare a cuiva.

INCOMODARE s.f. Acțiunea de a incomoda. [< incomoda].

incomoda vt [At: HASDEU, I. C. 54 / Pzi: ~dez / E: fr incommoder] 1 A tulbura liniștea cuiva. 2 A supăra pe cineva. 3 A încurca pe cineva.

INCOMODA, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri.

INCOMODA vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].

INCOMODA vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)

A INCOMODA ~ez tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare

incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.

*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează’n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda.

incomodare s. f., g.-d. art. incomodării

incomodare s. f., g.-d. art. incomodării

incomodare s. f., g.-d. art. incomodării; pl. incomodări

incomoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incomodez, 3 incomodează; conj. prez. 1 sg. să incomodez, 3 să incomodeze

incomoda (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodează

incomoda vb., ind. prez. 1 sg. incomodez, 3 sg. și pl. incomodează

INCOMODARE s. v. deranjare.

INCOMODARE s. deranjare, jenare, stinghereală, stingherire, stînjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)

INCOMODA vb. v. deranja.

INCOMODA vb. a deranja, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.)