incomoda vt [At: HASDEU, I. C. 54 / Pzi: ~dez / E: fr incommoder] 1 A tulbura liniștea cuiva. 2 A supăra pe cineva. 3 A încurca pe cineva.

INCOMODA, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri.

INCOMODA vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].

INCOMODA vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)

A INCOMODA ~ez tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare

incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.

incomod, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. XII / Pl: ~ozi, ~e / E: fr incommode, lat incommodus] 1-2 (Într-un mod) care nu este comod. 3-4 (Într-un mod) supărător.

INCOMOD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri) Care este făcut astfel încît împiedică o folosire sau o manipulare comodă, lesnicioasă, care nu oferă nici o comoditate. Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care supără, stingherește; supărător. Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95.

INCOMOD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode].

INCOMOD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus)

INCOMOD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus

incomod a. care nu e comod, care jenează.

*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.).

*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează’n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda.

incomoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. incomodez, 3 incomodează; conj. prez. 1 sg. să incomodez, 3 să incomodeze

incomoda (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodează

incomoda vb., ind. prez. 1 sg. incomodez, 3 sg. și pl. incomodează

incomod adj. m., pl. incomozi; f. incomodă, pl. incomode

incomod adj. m., pl. incomozi; f. incomodă, pl. incomode

incomod adj. m. comod

INCOMODA vb. v. deranja.

INCOMODA vb. a deranja, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.)

INCOMOD adj. 1. v. neconfortabil. 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stânjenitor, supărător. (O situație ~.)

INCOMOD adj. 1. necomod, neconfortabil. (Un scaun ~.) 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situație ~.)

Incomod ≠ comod, îndemânatic