2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

incomoda vt [At: HASDEU, I. C. 54 / Pzi: ~dez / E: fr incommoder] 1 A tulbura liniștea cuiva. 2 A supăra pe cineva. 3 A încurca pe cineva.

INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri.

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].

INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)

A INCOMODÁ ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare

incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.

INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus.

INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus.

incomod, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. XII / Pl: ~ozi, ~e / E: fr incommode, lat incommodus] 1-2 (Într-un mod) care nu este comod. 3-4 (Într-un mod) supărător.

INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri) Care este făcut astfel încît împiedică o folosire sau o manipulare comodă, lesnicioasă, care nu oferă nici o comoditate. Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care supără, stingherește; supărător. Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95.

INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode].

INCOMÓD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus)

INCOMÓD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus

incomod a. care nu e comod, care jenează.

*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.).

*incomodéz v. tr. (lat. in-cómmodo, -áre). Cauzez incomoditate: cizma-l incomodează’n mers. Fig. Prezența luĭ îl incomoda.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incomodá (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodeáză

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. și pl. incomodeáză

incomód adj. m., pl. incomózi; f. incomódă, pl. incomóde

arată toate definițiile

Intrare: incomoda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incomoda
  • incomodare
  • incomodat
  • incomodatu‑
  • incomodând
  • incomodându‑
singular plural
  • incomodea
  • incomodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incomodez
(să)
  • incomodez
  • incomodam
  • incomodai
  • incomodasem
a II-a (tu)
  • incomodezi
(să)
  • incomodezi
  • incomodai
  • incomodași
  • incomodaseși
a III-a (el, ea)
  • incomodea
(să)
  • incomodeze
  • incomoda
  • incomodă
  • incomodase
plural I (noi)
  • incomodăm
(să)
  • incomodăm
  • incomodam
  • incomodarăm
  • incomodaserăm
  • incomodasem
a II-a (voi)
  • incomodați
(să)
  • incomodați
  • incomodați
  • incomodarăți
  • incomodaserăți
  • incomodaseți
a III-a (ei, ele)
  • incomodea
(să)
  • incomodeze
  • incomodau
  • incomoda
  • incomodaseră
Intrare: incomod
incomod adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomod
  • incomodul
  • incomodu‑
  • incomo
  • incomoda
plural
  • incomozi
  • incomozii
  • incomode
  • incomodele
genitiv-dativ singular
  • incomod
  • incomodului
  • incomode
  • incomodei
plural
  • incomozi
  • incomozilor
  • incomode
  • incomodelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incomoda

etimologie:

incomod

  • 1. adesea adverbial (Despre lucruri) Care nu este comod, care stânjenește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stingheritor supărător attach_file un exemplu
    exemple
    • Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95.
      surse: DLRLC

etimologie: