13 definiții pentru incitație incitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITÁȚIE, incitații, s. f. Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.

incitație sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 8/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat incitatio, fr incitation] 1-4 (Liv) Incitare (1-4). 5 (Blg; îoc inhibiție) Stare în care un organism reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.

INCITÁȚIE, incitații, s. f. (Livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

INCITÁȚIE, incitații, s. f. (Franțuzism) Incitare. Lupta pentru prioritate devine pentru ideologii burghezi o armă de propagandă a «inegalității spirituale» a popoarelor, de incitație la dușmănie și certuri între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5.

INCITÁȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio].

INCITÁȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio)

INCITAȚIÚNE s.f. v. incitație.

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incitáție (-ți-e) s. f., art. incitáția (-ți-a), g.-d. art. incitáției; pl. incitáții, art. incitáțiile (-ți-i-)

incitáție s. f. (sil. -ți-e), art. incitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incitáției; pl. incitáții, art. incitáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCITÁȚIE s. v. ațâțare, incitare, instigare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare.[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

incitație s. v. AȚÎȚARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAȚIE. ÎNTĂRÎTARE. PROVOCARE. STÎRNIRE. TULBURARE.

Intrare: incitație
incitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitație
  • incitația
plural
  • incitații
  • incitațiile
genitiv-dativ singular
  • incitații
  • incitației
plural
  • incitații
  • incitațiilor
vocativ singular
plural
incitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitațiune
  • incitațiunea
plural
  • incitațiuni
  • incitațiunile
genitiv-dativ singular
  • incitațiuni
  • incitațiunii
plural
  • incitațiuni
  • incitațiunilor
vocativ singular
plural

incitație incitațiune

  • exemple
    • Lupta pentru prioritate devine pentru ideologii burghezi o armă de propagandă a «inegalității spirituale» a popoarelor, de incitație la dușmănie și certuri între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5.
      surse: DLRLC

etimologie: