2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încheia [At: DOSOFTEI, V. S. 49/1 / V: (îrg) închia, închie / Pzi: închei / E: ml *inclavare] 1 vt A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. 2 vr (D. persoane) A-și strânge, haina, cămașa etc. în copci, în nasturi etc. 3 vr (Spc) A-și lega șireturile de la încălțăminte. 4 vt A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect Si: a îmbina, a uni. 5 vt A potrivi căpriorii, bârnele unei case în capătul sau scobitura celeilalte, fîxându-ie uneori printr-un cui de lemn. 6 vt (Reg) A construi un car punând împreună părțile sale componente. 7-8 vtr (Înv; pan; d. oasele omenești) A (se) fixa unul în altul. 9 vt (Reg) A construi o casă de lemn din bucăți confecționate. 10 vt (Reg; d. o cămașă) A coase la un loc bucăți croite separat. 11 vt (Înv) A zidi. 12 vt (Înv) A plăsmui. 13 vt (Înv) A rosti. 14-15 vtr (D. o acțiune, o operație, muncă etc.) A (se) termina. 16 vr (Îe) A-și ~ zilele sau viața (undeva) A-și petrece ultima perioadă din viață într-un anumit loc. 17 vr (Reg; îe) S-a ~t bobocul Gata, nu mai merge! 18 vr (Reg; îe) A i se ~ (calea în) codru A nu mai avea nici o posibilitate. 19 vr (Reg; îae) A se termina cu plăcerile. 20 vt (Îe) A ~t-o (cu...) A renunțat (la...). 21 vr (Rar) A ajunge la deplină maturitate. 22 vr (D. grămezi, coloane etc.) A se termina la capăt sau în vârf cu... 23 vr (D. lucrări literare, opere, spectacole; udp „cu”) A se sfârși cu... 24 vt A trage concluzii Si: a conchide. 25 vt (Înv) A marca hotarele unei întinderi de pământ Si: a limita, (înv) a hotărnici, a țărmuri. 26 vr (Udp „în”, „întru”) A se reduce la... Si: a se limita, a se mărgini. 27 vr (Înv) A consta din... 28 vt A hotărî printr-un act Si: a determina, a fixa. 29 vt (Înv) A stabili ceva în mod definitiv. 30 vt (Înv) A completa. 31 vr (Reg) A se acoperi peste tot. 32 vt A termina o socoteală. 33 (Fig; îe) A-și ~ catastihul A i se înfunda cuiva. 34-35 vtr A (se) stabili un acord, un tratat, o rezoluție etc. 36 vt (Îe) A ~ pace A face să înceteze ostilitățile. 37 vt (Jur) A contracta o căsătorie. 38 vt (Jur) A lua o hotărâre. 39 vt (Jur) A da o sentință. 40 vt A întocmi un proces verbal, un act oficial etc.

încheiare sf vz încheiere

încheiere sf [At: NEGRUZZI, S. 1, 305 / V: (îrg) ~iare / Pl: ~ri / E: încheia] 1 Prindere în nasturi, copci etc. a unui obiect de îmbrăcăminte Si: încheiat1 (1). 2 Strângere a hainei, a cămășii etc. în nasturi, copci etc. Si: încheiat1 (2). 3 (Spc) Legare a șireturilor de la încălțăminte Si: încheiat1 (3). 4 Îmbinare a părților componente ale unui obiect Si: încheiat1 (4). 5 Fixare a căpriorilor sau a bârnelor unei case unul în scobitura celuilalt Si: încheiat1 (5). 6 (Pan) Fixare unul în altul a oaselor scheletului Si: încheiat1 (6). 7 (Ccr) Loc unde se articulează un os Si: încheiat1 (7). 8 (Reg) Construire a unui car prin fixarea împreună a părților componente; Si: încheiat1 (8). 9 (Reg) Construire a unei case de lemn din bucăți confecționate Si: încheiat1 (9). 10 (Reg) Coasere a bucăților croite separat ale unei cămăși Si: încheiat1 (10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15 Terminare a unei acțiuni, lucru etc. Si: încheiat1 (15). 16 Capăt al unei coloane, al unui șir etc. Si: încheiat1 (16). 17 Sfârșit al unei lucrări artistice, al unui spectacol discurs etc. Si: încheiat1 (17). 18 (Pex) Concluzie. 19 (Îlv) A face o ~ A trage o concluzie. 20 Precizare în scris, prin care se pune capăt unor dezbateri, probleme controversate etc. 21 (Muz) Cadență. 22 (Jur) Luare a unei hotărâri. 23 (Ccr) Hotărâre. 24 (Îs) ~ judecătorească Act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. 25 Stabilire definitivă a condițiilor unui contract, tratat, acord etc. Si: încheiat1 (19). 26 Contractare a unei căsătorii Si: încheiat1 (20). 27 Întocmire a unui proces verbal, act oficial etc. Si: încheiat1 (21). 28 (Grm; înv) Articol.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.

ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ◊ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Refl. (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. V. fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. ◊ Refl. Fig. Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ Refl. (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. ◊ Refl. A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. ◊ (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ Refl. A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. ◊ Refl. pas. Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (Refl. pas.) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.

ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. 1. Parte finală, punct final; sfîrșit. În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. ♦ Concluzie. Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. 2. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acțiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârșit; a se sfârși; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marșul fanfarelor. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a isprăvi. ~ discuția. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenții etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanților; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a contracta. Părțile au ~t convenția.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părți componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare

ÎNCHEIÉRE ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea ședinței.În ~ la sfârșit. /v. a încheia

încheià v. 1. a prinde cu copci, a lega: a încheia nasturii, cămașa; 2. a se articula: unde se încheie brațul cu umărul; 3. a termina: sprâncenele arcate fruntea albă i-o ’ncheie EM.; 4. a concentra: numai în arc se încheia meșteșugul și puterea omului aceluia CR.; 5. a face la sfârșit: a încheia pace, socoteli.4 [Lat. CLAVARE].

încheiere f. acțiunea de a încheia și rezultatul ei: concluziune.

închéĭ, a -eĭá v. tr. (d. cheĭe). Îmbumb, fixez pin nasturĭ: îmĭ încheĭ haĭna. Termin, formez sfîrșitu: acest ploton încheĭe compania. Fig. Încheĭ pace, alianță, fac pace, alianță. Încheĭ socoteala, termin socoteala. V. intr. Trag concluziunea, conclud: e bine să n’aĭ nevoĭe de nimenĭ, încheĭe el. V. refl. Mă îmbumb: mă încheĭ la haĭnă. Mă unesc, mă împreun: încheĭetura e locu unde se încheĭe doŭă lucrurĭ.

încheĭére f. Acțiunea de a încheĭa. Concluziune, rezultat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 închéie, 1 pl. încheiém; conj. prez. 3 să închéie; ger. încheínd

încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiéri

încheiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închéi, 3 sg. și pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd

încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiéri

arată toate definițiile

Intrare: încheia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheiat
  • ‑ncheiat
  • încheiatu‑
  • ‑ncheiatu‑
  • încheind
  • ‑ncheind
  • încheindu‑
  • ‑ncheindu‑
singular plural
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiați
  • ‑ncheiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (tu)
  • închei
  • ‑nchei
(să)
  • închei
  • ‑nchei
  • încheiai
  • ‑ncheiai
  • încheiași
  • ‑ncheiași
  • încheiaseși
  • ‑ncheiaseși
a III-a (el, ea)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiase
  • ‑ncheiase
plural I (noi)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
(să)
  • încheiem
  • ‑ncheiem
  • încheiam
  • ‑ncheiam
  • încheiarăm
  • ‑ncheiarăm
  • încheiaserăm
  • ‑ncheiaserăm
  • încheiasem
  • ‑ncheiasem
a II-a (voi)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
(să)
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiați
  • ‑ncheiați
  • încheiarăți
  • ‑ncheiarăți
  • încheiaserăți
  • ‑ncheiaserăți
  • încheiaseți
  • ‑ncheiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încheie
  • ‑ncheie
(să)
  • încheie
  • ‑ncheie
  • încheiau
  • ‑ncheiau
  • încheia
  • ‑ncheia
  • încheiaseră
  • ‑ncheiaseră
Intrare: încheiere
încheiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiere
  • ‑ncheiere
  • încheierea
  • ‑ncheierea
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierile
  • ‑ncheierile
genitiv-dativ singular
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierii
  • ‑ncheierii
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierilor
  • ‑ncheierilor
vocativ singular
plural
încheiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheiare
  • ‑ncheiare
  • încheiarea
  • ‑ncheiarea
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierile
  • ‑ncheierile
genitiv-dativ singular
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierii
  • ‑ncheierii
plural
  • încheieri
  • ‑ncheieri
  • încheierilor
  • ‑ncheierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încheia încheiere încheiare

  • 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: închide 4 exemple
    exemple
    • Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128.
      surse: DLRLC
    • Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lega (uni; leg) îmbumba un exemplu
      exemple
      • Incheie-te la haină. Încheie-ți nasturii.
        surse: DLRLC
  • 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monta uni (verb) îmbina 3 exemple
    exemple
    • Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44.
      surse: DLRLC
    • Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5.
        surse: DLRLC
      • Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30.
        surse: DLRLC
  • 3. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârși termina 6 exemple
    exemple
    • Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85.
      surse: DLRLC
    • Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16.
      surse: DLRLC
    • Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • reflexiv A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt.
      surse: DLRLC sinonime: termina 2 exemple
      exemple
      • Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242.
        surse: DLRLC
      • Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv rar A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. A trage concluzia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conchide un exemplu
      exemple
      • Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că ei trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
    • 3.4. A forma capătul a ceva.
      surse: DLRLC sinonime: delimita mărgini 2 exemple
      exemple
      • Tunurile încheie coloana.
        surse: DLRLC
      • poetic Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
    • 3.5. reflexiv rar A se limita, a se rezuma la...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47.
        surse: DLRLC
      • Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245.
        surse: DLRLC
  • 4. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: definitiva 5 exemple
    exemple
    • În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. IST. R.P.R. 415.
      surse: DLRLC
    • Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259.
      surse: DLRLC
    • La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alcătui (face) redacta un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152.
        surse: DLRLC

etimologie:

încheiere încheiare

  • 1. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Parte finală, punct final.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: epilog sfârșit (s.n.) un exemplu
      exemple
      • În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298.
        surse: DLRLC
      • Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671.
        surse: DLRLC
      • Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu.
        surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi încheia
    surse: DEX '98 DEX '09