INCA adj. v. incaș.

inca a vz incaș

incas smf, a vz incaș

incaș, ~ă [At: DEX / V: inca a, ~as / Pl: ~ași, ~e / E: fr incas, inca] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte dintr-un trib indian din zona de nord-est și central andină a Americii de Sud. 3 a Care aparține incașilor (1). 4 a Referitor la incași (1) Cf precolumbian.

încă av [At: PRAV. MOLD. 67 / E: ml unquam] 1 În plus. 2 Pe lângă aceasta. 3 (Reg) Chiar. 4-5 (Îcn) Nici (așa). 6 (Precedă un comparativ) Și mai... 7 (Îlav) Ba ~ (sau și ~) Chiar mai mult decât atât. 8 (Îlav) ~ (odată) pe atât(a) Dublu. 9 (Îlav) Dar ~ (sau -mi-te) Cu atât mai mult. 10 (Îal; îcn) Cu atât mai puțin. 11 (îlav) ~ cum! Foarte mult. 12 (Îal) În mare măsură. 13 (Îrg) Și. 14 (Îrg) Mai. 15 (Reg) De asemenea. 16 Totuși. 17 Arată că acțiunea exprimată prin verb se repetă. 18 (Îlav) ~ odată sau (înv) deodată Din nou. 19 (Îal) A doua oară. 20 Arată că acțiunea exprimată prin verb se continuă. 21 Și acum. 22 Mereu. 23-24 Tot (mai). 25 (Îcn) Până acum sau atunci. 26 (Îlav) Până ~ nu... Înainte de a... 27 (Îlav) ~ nu... bine Până a nu... de tot. 28 Deja. 29 Măcar.

încăși av [At: BIBLIA (1688) ap. DA / V: (înv) ~le / E: încă + și] (Înv) 1 Încă și. 2 Și atunci. 3 Și tot. 4 (Îcn) Nici atunci. 5 De asemenea. 6 Totuși.

încășile av vz încăși

INCA adj. v. incas.

INCAS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca)

încă adv. (lat. *anca, prescurtat din hanc [hôram], această oră, de unde vine și it. ánche și ancóra, fr. encore îld. ancore, vfr. ainc, pv. anc, sp. aun și aunque). Pînă acuma: n’a venit încă, încă n’a venit. Peste ceĭa ce exista, maĭ, tot, în ainte (fr. en avant): a maĭ lua încă saŭ simplu a lua încă), el (maĭ) doarme încă saŭ el încă (maĭ) doarme (el tot maĭ doarme saŭ el tot doarme saŭ el doarme în ainte); după ce aĭ greșit, încă maĭ vorbeștĭ. De cînd, deja: lupu fura încă de cățel (de cînd era cățel). – În eliziune: fă’nc’o dată (fă încă o dată). – Vechĭ și încășĭ și încășile.

încășĭ, încășile, V. încă.

+inca (cuv. amerind.) adj. invar. (triburi ~) corectat(ă)

!incaș adj. m., s. m., pl. incași; adj. f., s. f. incașă, pl. incașe (dar: Imperiul Incaș s. propriu n. art.)

incas adj. m., s. m., pl. incași; adj. f., s. f. incasă, pl. incase

incas s. m., pl. incași

INCÁS, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S.m și f. (La m. pl.) Amerindieni din America de Sud, din zona nord-vestică și centrală andină; au creat o originală cultură materială și spirituală și un stat puternic (sec. 14-16), cucerit și distrus de conchistadorii spanioli, conduși de F. Pizzaro; persoană care face din această populație. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), referitor la incași. Artă i. v. precolumbian, artă ~.

PACHACUTI INCA YUPANQUI, împărat inca (1437-1471). A extins granițele imperiului său în S statului actual Perú și în N Ecuadorului. Construcții în capitala Cuzco.