încăși av [At: BIBLIA (1688) ap. DA / V: (înv) ~le / E: încă + și] (Înv) 1 Încă și. 2 Și atunci. 3 Și tot. 4 (Îcn) Nici atunci. 5 De asemenea. 6 Totuși.

‡ ÎNCĂȘ(I) adv. Încă, chiar: de ai să-l încăși părăsit fiind, singur șie moarte și-au făcut (CANT.).

încășĭ, încășile, V. încă.

încă av [At: PRAV. MOLD. 67 / E: ml unquam] 1 În plus. 2 Pe lângă aceasta. 3 (Reg) Chiar. 4-5 (Îcn) Nici (așa). 6 (Precedă un comparativ) Și mai... 7 (Îlav) Ba ~ (sau și ~) Chiar mai mult decât atât. 8 (Îlav) ~ (odată) pe atât(a) Dublu. 9 (Îlav) Dar ~ (sau -mi-te) Cu atât mai mult. 10 (Îal; îcn) Cu atât mai puțin. 11 (îlav) ~ cum! Foarte mult. 12 (Îal) În mare măsură. 13 (Îrg) Și. 14 (Îrg) Mai. 15 (Reg) De asemenea. 16 Totuși. 17 Arată că acțiunea exprimată prin verb se repetă. 18 (Îlav) ~ odată sau (înv) deodată Din nou. 19 (Îal) A doua oară. 20 Arată că acțiunea exprimată prin verb se continuă. 21 Și acum. 22 Mereu. 23-24 Tot (mai). 25 (Îcn) Până acum sau atunci. 26 (Îlav) Până ~ nu... Înainte de a... 27 (Îlav) ~ nu... bine Până a nu... de tot. 28 Deja. 29 Măcar.

încășile av vz încăși

ÎNCĂ adv. 1 Vre-odată; niciodată: cum noao nice o pagubă nu veri face, cum noi ~ tine nu vom atinge (PAL.); înc ’așa schidoală nu mi s’a dat în cale (RET.); ~ n’am văzut așa femeie să plîngă de toate cele (CRG.) ¶ 2 Pîn ’acum, pînă ’n momentul de față: n’a venit ~; nu e ~ prea tîrziu; e ~ tînăr ¶ 3 Chiar: ~ de atunci; ba ~, ba chiar: știa cît un om mare, ba ~ și mai mult și mai bine (ISP.) ¶ 4 ~ de mic, ~ de copil, pe cînd mai era mic, mai era copil: trecusem pe la hanul lui Mînjoală... ~ de copil, pe cînd trăia răposatul taică-meu (CAR.) ¶ 5 Iar, din nou: ~ odată ¶ 6 Mai mult, pe deasupra, afară de aceasta: ~ două zile; ~ una; dar ~, F Ⓟ dar ~-mi-te, cu atît mai mult: să nu scoți un cîne din casă, dar ~ om! (CRG.); n’aveau ei ce să mănânce, dar încă-mi-te să mai dea și oii (ISP.) ¶ 7 Și, de asemenea: și eu ~ vreau să știi cum s’au petrecut lucrurile ¶ 8 Tot, totuși: cît să-i dai și ~ nu i se pare de ajuns [lat. unquam].

încă adv. (lat. *anca, prescurtat din hanc [hôram], această oră, de unde vine și it. ánche și ancóra, fr. encore îld. ancore, vfr. ainc, pv. anc, sp. aun și aunque). Pînă acuma: n’a venit încă, încă n’a venit. Peste ceĭa ce exista, maĭ, tot, în ainte (fr. en avant): a maĭ lua încă saŭ simplu a lua încă), el (maĭ) doarme încă saŭ el încă (maĭ) doarme (el tot maĭ doarme saŭ el tot doarme saŭ el doarme în ainte); după ce aĭ greșit, încă maĭ vorbeștĭ. De cînd, deja: lupu fura încă de cățel (de cînd era cățel). – În eliziune: fă’nc’o dată (fă încă o dată). – Vechĭ și încășĭ și încășile.