incandescent, ~ă a [At: ENC. TEHN. 9 / Pl: ~nți, ~e / E: fr incandescent] 1-2 Care se află în stare de incandescență (1-2).

incandescență sfs [At: PONI, F. 309 / Pl: ~țe / E: fr incandescence] 1 Stare a unui corp care, datorită temperaturii ridicate, emite lumină (și radiații infraroșii). 2 (Fig) Luminozitate intensă. 3 (Îs) Lampă cu ~ Lampă electrică în care lumina se produce prin încălzirea unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vidat.

INCANDESCENT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Despre un corp) Care se află în stare de incandescență. Cărbune incandescent. ▭ În uzină muncitorii transformă lutul, piatra și rămășița de fier în șuvoi incandescent. CĂLUGĂRU, O. P. 438.

INCANDESCENȚĂ s. f. Starea unui corp care emite lumină datorită temperaturii lui înalte. ◊ Lampă cu incandescență = lampă electrică în care lumina este produsă cu ajutorul încălzirii prin curent electric al unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vid.

INCANDESCENT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente].

INCANDESCENȚĂ s.f. Stare a unui corp care răspîndește lumină din cauza temperaturii înalte la care se află. ◊ Lampă cu incandescență = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].

INCANDESCENT, -Ă adj. în stare de incandescență. (< fr. incandescent, lat. incandescens)

INCANDESCENȚĂ s. f. stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată. ♦ lampă cu ~ = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)

INCANDESCENT ~tă (~ți, ~te) Care este în stare de incandescență. [Sil. -des-cent] /<fr. incandescent, lat. incandescens, ~ntis

INCANDESCENȚĂ f. Stare a unui corp care emite lumină și radiații datorită temperaturii înalte. [G.-D. incandescenței] /<fr. incandescence

incandescent a. 1. încălzit până să devie alb; 2. fig. plin de foc, de însuflețire.

incandescență f. 1. starea corpului incandescent; 2. fig. excitare violentă.

*incandescént, -ă adj. (lat. in-candéscens, -éntis. V. candid, candelă, candelabru, policandru, incendiŭ, încîntat). Albit de mare căldură, cum se face feru cînd îl țiĭ în foc orĭ cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochiĭ îĭ eraŭ incandescențĭ de furie.

*ĭncandescénță f., pl. e (d. incandescent, fr. -ence). Starea lucruluĭ incandescent. Fig. Mare aprindere a pasiunilor. Lampă cu ĭncandescență, lampă electrică în care lumina provine din incandescența unuĭ conductor ținut într’un spațiŭ vid și supt acțiunea unuĭ curent care-l străbate.

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. incandescentă, pl. incandescente

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței

incandescent adj. m., pl. incandescenți; f. sg. incandescentă, pl. incandescente

incandescență s. f., g.-d. art. incandescenței

incandescent (pr. sce)

INCANDESCENT adj. înroșit, roșu. (Metal ~.)

INCANDESCENT adj. înroșit, roșu. (Metal ~.)