3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INAUGURARE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura.
INAUGURARE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. – V. inaugura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inaugurare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 84 / Pl: ~rări / E: inaugura] 1 Deschidere solemnă a activității unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. Si: (rar) inaugurat1 (1), (înv) inaugurație (1). 2 (Pgn) Marcare a începutului unei activități, unui domeniu Si: (rar) inaugurat1 (2), (înv) inaugurație (2). 3 (Spc) Dezvelire solemnă a unui monument Si: (rar) inaugurat1 (3), (înv) inaugurație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURARE, inaugurări, s. f. Acțiunea de a inaugura; deschidere solemnă sau dare în folosință a unei construcții, a unei lucrări etc. Inaugurarea Teatrului Național în 1852 s-a făcut într-o atmosferă solemnă, dar fără prea mare trîmbițare, fără discursuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 1/5. Dimineața, două inaugurări: linia dublă de descărcare a minereului a fost dată în folosință, iar furnalul ce stătuse stins zece ani a fost pus în mișcare. CĂLUGĂRU, O. P. 449. ♦ Dezvelirea unui monument. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei. CARAGIALE, O. II 35. Am cea mai mare dorință de-a asista la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. ALECSANDRI, S. 129. – Pronunțat: -nau-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURARE s.f. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei; deschidere; începere. [Pron. i-nau-. / < inaugura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURARE ~ări f. 1) v. A INAUGURA. 2) Ceremonie prin care se inaugurează ceva (un așezământ, o instituție, o expoziție etc.). /v. a inaugura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inaugura vt [At: RUSSO, S. 11 / V: în~ / Pzi: ~rez și (nob) inaugur / E: lat inaugurare, fr inaugurer] 1 A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. 2 (Pgn) A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. 3 (Spc) A dezveli în mod solemn un monument.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înaugura v vz inaugura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugura (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNAUGURA vb. I v. inaugura.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURA vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNAUGURA vb. I. v. inaugura.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURA vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INAUGURA ~éz tranz. (instituții, întreprinderi, expoziții, monumente etc.) A deschide cu solemnitate în fața publicului. [Sil. in-au-] /<fr. inaugurer, lat. inaugurare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*inaugurațiúne1 f. (lat. inaugurátio, -ónis). Acțiunea de a inaugura. Ceremonia acesteĭ acțiunĭ. – Și áție, dar maĭ des -áre.[1]
- 1. În original, greșit: inagurațiune. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr’o solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inaugurare (desp. i-nau-/in-au-) s. f., g.-d. art. inaugurării; pl. inaugurări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!inaugurare (i-nau-/in-au-) s. f., g.-d. art. inaugurării; pl. inaugurări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inaugurare s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaugurării; pl. inaugurări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inaugura (a ~) (desp. i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 1 sg. inaugurez, 3 inaugurează; conj. prez. 1 sg. să inaugurez, 3 să inaugureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!inaugura (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugurează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inaugura vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inaugurez, 3 sg. și pl. inaugurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inaugura
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
inaugurez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INAUGURARE s. 1. deschidere, începere. (~ stagiunii.) 2. v. vernisaj. 3. v. dezvelire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INAUGURARE s. 1. deschidere, începere. (~ stagiunii.) 2. vernisaj, vernisare. (~ expoziției.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INAUGURA vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă stagiune.) 2. v. vernisa. 3. v. dezveli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INAUGURA vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă perioadă.) 2. a deschide, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: i-nau-, in-au-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: i-nau-, in-au-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
inaugurare, inaugurărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a inaugura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deschidere începere
- Inaugurarea Teatrului Național în 1852 s-a făcut într-o atmosferă solemnă, dar fără prea mare trîmbițare, fără discursuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 1/5. DLRLC
- Dimineața, două inaugurări: linia dublă de descărcare a minereului a fost dată în folosință, iar furnalul ce stătuse stins zece ani a fost pus în mișcare. CĂLUGĂRU, O. P. 449. DLRLC
- Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei. CARAGIALE, O. II 35. DLRLC
- Am cea mai mare dorință de-a asista la inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. ALECSANDRI, S. 129. DLRLC
-
etimologie:
- inaugura DEX '09 DEX '98 DN
inaugura, inaugurezverb
- 1. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. DLRLC
- Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
- 1.1. A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. DEX '09
- 1.2. A dezveli (în mod solemn) un monument. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.3. A începe, a deschide drum. DN
-
etimologie:
- inaugurer DEX '09 DEX '98 DN
- inaugurare DEX '09 DEX '98 DN