2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inat sn [At: ȚICHINDEAL, F. 457 / V: ian~, ien~ / Pl: ~uri / E: srb inat] 1 (Ban; sbm) Invidie. 2 Sfadă. 3 (Îf ianat, ienat) Dușmănie. 5 (Îf ianat, ienat; îlav) Cu ~ Cu dușmănie.

INÁT s. n. (Regional) Necaz, invidie, pizmă. Pentru vreun inat, pentru mînia cea cu totul dobitocească... își pierde viața. ȚICHINDEAL, F. 316. Cine-are inat pe noi! HODOȘ, P. P. 123.

INÁT s. n. (Reg.) Invidie; necaz. – Sb. inat „încăpățânare”.

inát n., pl. inuzitat urĭ (turc. [d. ar.] ῾inad, încăpățînare; ngr. ináti, invidie; inat, încăpățînare. V. inacciŭ). Ban. Cĭudă, necaz: cine-are inat pe noĭ, otrăvi-s’ar pînă joĭ (P. P.). – Și ĭanát (Munt.) și ĭenát (Mold.), cĭudă, necaz, inimă rea, regret: a da, a vinde cu ĭanat. Încăpățînare, opunere cu cĭudă. V. tîngă.

inaț sn [At: DR. XI, 78 / Pl: ~e și ~uri / E: in + -aț] (Reg) Teren cultivat cu in.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INÁT s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.

inat s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inát (ináturi), s. n. – Invidie, pizmă, ranchiună. – Mr. inate, megl. inat. Sb. inat, din tc. inad „stăruință” (DAR). Numai în Banat. În mr. și megl., direct din tc.

Intrare: inat
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inat
  • inatul
  • inatu‑
plural
  • inaturi
  • inaturile
genitiv-dativ singular
  • inat
  • inatului
plural
  • inaturi
  • inaturilor
vocativ singular
plural
ianat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ienat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inaț
inaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inat ianat ienat

etimologie: