14 definiții pentru inadvertență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală comisă din neatenție. ♦ Nepotrivire. – Din fr. inadvertance.

inadvertență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 5/3 / Pl: ~țe / E: fr inadvertance] 1 Lipsă de atenție. 2 (Ccr) Greșeală făcută din neatenție.

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție, nebăgare de seamă, scăpare din vedere; (concretizat) greșeală făcută din nebăgare de seamă.

INADVERTÉNȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia].

INADVERTÉNȚĂ s. f. greșeală din neatenție. (< fr. inadvertance, lat. inadvertentia)

INADVERTÉNȚĂ ~e f. 1) Greșeală comisă din neatenție. ◊ Prin ~ din neatenție. 2) Lipsă de concordanță; neconcordanță; nepotrivire. /<fr. inadvertance, lat. inadvertentia

*inadverténță f., pl. e (mlat. inadvertentia, d. lat. advertere, a observa, a da atențiune). Lipsă de atențiune. Acțiune făcută fără atențiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inadverténță (i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art. inadverténței; pl. inadverténțe

inadverténță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inadverténței; pl. inadverténțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INADVERTÉNȚĂ s. scăpare, omisiune. (Textul conține unele ~.)

INADVERTÉNȚĂ s. v. neatenție.

INADVERTENȚĂ s. scăpare. (Textul conține unele ~.)

inadvertență s. v. NEATENȚIE.

Intrare: inadvertență
inadvertență substantiv feminin
  • silabație: i-nad-, in-ad-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inadvertență
  • inadvertența
plural
  • inadvertențe
  • inadvertențele
genitiv-dativ singular
  • inadvertențe
  • inadvertenței
plural
  • inadvertențe
  • inadvertențelor
vocativ singular
plural

inadvertență

etimologie: