opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

INACTIVA, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTIVA, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

inactiva [At: DN3 / Pzi: ~vez / E: fr inactiver] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni inactiv (1) Si: a (se) anihila (1-2). 3 vt (Chm) A face să nu reacționeze Si: a neutraliza.

INACTIVA vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].

INACTIVA vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)

A SE INACTIVA pers. 3 se ~ează intranz. (despre agenți patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver

A INACTIVA ~ez tranz. (agenți patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver

INACTIV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este lipsit de activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

inactiv, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 41 / Pl: ~i, ~e / E: fr inactif] 1 Lipsit de activitate. 2 (Chm) Lipsit de reactivitate. 3 (Fiz) Static.

INACTIV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

INACTIV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Fără activitate, care nu face nimic. V. leneș, trîndav. Locașuri de retragere... consacrate unei viețe monahale inactive. ODOBESCU, S. II 41. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care nu reacționează (din punct de vedere chimic).

INACTIV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trîndav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif].

INACTIV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneș. 2. (despre substanțe, elemente chimice) care nu reacționează. (< fr. inactif)

INACTIV ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de inițiativă; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substanțe chimice) Care nu intră în reacție. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif

*inactív, -ă adj. (d. activ; fr. inactif). Care nu e activ, care e inert, leneș.

Ortografice DOOM

+inactiva (a ~) (desp. i-nac-/in-ac-) vb., ind. prez. 1 sg. inactivez, 3 inactivează; conj. prez. 1 sg. să inactivez, 3 să inactiveze

inactiva vb., ind. prez. 1 sg. inactivez, 3 sg. și pl. inactivează

inactiv (desp. i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactivi; f. inactivă, pl. inactive

!inactiv (i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactivi; f. inactivă, pl. inactive

inactiv adj. m. (sil. mf. in-) activ

Enciclopedice

INACTÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. Care e lipsit de activitate; inert (1), pasiv. 2. (Despre elemente sau substanțe chimice) Care nu reacționează. 3. (EC.) Cont i. = cont care se rulează foarte puțin, balanța lui fiind practic staționară. ◊ Active inactive = parte din activele unei firme care este utilizată în mod sporadic, în funcție de necesități (ex. generator de energie pentru cazuri de forță majoră). ◊ Piață i. = piață caracterizată printr-un volum de activitate mai mic decât cel obișnuit.

Sinonime

INACTIVA vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanță activă.)

INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.

INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. (CHIM..) inert. (Substanță ~.)

Antonime

Inactiv ≠ activ

Intrare: inactiva
  • silabație: i-nac-, in-ac- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inactiva
  • inactivare
  • inactivat
  • inactivatu‑
  • inactivând
  • inactivându‑
 singular plural
  • inactivează
  • inactivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inactivez
 (să)
  • inactivez
  • inactivam
  • inactivai
  • inactivasem
a II-a (tu)
  • inactivezi
 (să)
  • inactivezi
  • inactivai
  • inactivași
  • inactivaseși
a III-a (el, ea)
  • inactivează
 (să)
  • inactiveze
  • inactiva
  • inactivă
  • inactivase
plural I (noi)
  • inactivăm
 (să)
  • inactivăm
  • inactivam
  • inactivarăm
  • inactivaserăm
  • inactivasem
a II-a (voi)
  • inactivați
 (să)
  • inactivați
  • inactivați
  • inactivarăți
  • inactivaserăți
  • inactivaseți
a III-a (ei, ele)
  • inactivează
 (să)
  • inactiveze
  • inactivau
  • inactivară
  • inactivaseră
Intrare: inactiv
inactiv adjectiv
  • silabație: i-nac-tiv, in-ac-tiv info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inactiv
  • inactivul
  • inactivu‑
  • inactivă
  • inactiva
plural
  • inactivi
  • inactivii
  • inactive
  • inactivele
genitiv-dativ singular
  • inactiv
  • inactivului
  • inactive
  • inactivei
plural
  • inactivi
  • inactivilor
  • inactive
  • inactivelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inactiva, inactivezverb

etimologie:

inactiv, inactivăadjectiv

  • 1. Care nu activează, care este lipsit de activitate; care nu face nimic. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: leneș pasiv trândav antonime: activ
    • format_quote Locașuri de retragere... consacrate unei viețe monahale inactive. ODOBESCU, S. II 41. DLRLC
  • 2. chimie (Despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inert
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.