2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacționeze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.

inactiva [At: DN3 / Pzi: ~vez / E: fr inactiver] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni inactiv (1) Si: a (se) anihila (1-2). 3 vt (Chm) A face să nu reacționeze Si: a neutraliza.

INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].

INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)

A SE INACTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenți patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver

A INACTIVÁ ~éz tranz. (agenți patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este lipsit de activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

inactiv, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 41 / Pl: ~i, ~e / E: fr inactif] 1 Lipsit de activitate. 2 (Chm) Lipsit de reactivitate. 3 (Fiz) Static.

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif.

INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Fără activitate, care nu face nimic. V. leneș, trîndav. Locașuri de retragere... consacrate unei viețe monahale inactive. ODOBESCU, S. II 41. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care nu reacționează (din punct de vedere chimic).

INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trândav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif].

INACTÍV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneș. 2. (despre substanțe, elemente chimice) care nu reacționează. (< fr. inactif)

INACTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de inițiativă; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substanțe chimice) Care nu intră în reacție. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif

*inactív, -ă adj. (d. activ; fr. inactif). Care nu e activ, care e inert, leneș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. și pl. inactiveáză

!inactív (i-nac-/in-ac-) adj. m., pl. inactívi; f. inactívă, pl. inactíve

inactív adj. m. (sil. mf. in-) activ


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanță activă.)

INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.

INACTIV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. (CHIM..) inert. (Substanță ~.)

arată toate definițiile

Intrare: inactiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inactiva
  • inactivare
  • inactivat
  • inactivatu‑
  • inactivând
  • inactivându‑
singular plural
  • inactivea
  • inactivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inactivez
(să)
  • inactivez
  • inactivam
  • inactivai
  • inactivasem
a II-a (tu)
  • inactivezi
(să)
  • inactivezi
  • inactivai
  • inactivași
  • inactivaseși
a III-a (el, ea)
  • inactivea
(să)
  • inactiveze
  • inactiva
  • inactivă
  • inactivase
plural I (noi)
  • inactivăm
(să)
  • inactivăm
  • inactivam
  • inactivarăm
  • inactivaserăm
  • inactivasem
a II-a (voi)
  • inactivați
(să)
  • inactivați
  • inactivați
  • inactivarăți
  • inactivaserăți
  • inactivaseți
a III-a (ei, ele)
  • inactivea
(să)
  • inactiveze
  • inactivau
  • inactiva
  • inactivaseră
Intrare: inactiv
inactiv adjectiv
  • silabație: i-nac-tiv, in-ac-tiv info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inactiv
  • inactivul
  • inactivu‑
  • inacti
  • inactiva
plural
  • inactivi
  • inactivii
  • inactive
  • inactivele
genitiv-dativ singular
  • inactiv
  • inactivului
  • inactive
  • inactivei
plural
  • inactivi
  • inactivilor
  • inactive
  • inactivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inactiva

etimologie:

inactiv

etimologie: