2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza.

IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza.

improvizare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 73 / Pl: ~zări / E: improviza] 1-4 Improvizație (1-4).

IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza.

IMPROVIZARE s.f. Faptul de a improviza; improvizație. [< improviza].

improvizare f. 1. acțiunea de a improviza; 2. ceea ce se improvizează.

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. – Din fr. improviser.

improviza [At: RUSSO, S. 43 / V: (nob) îm~ / Pzi: ~zez / E: fr improviser] 1 vt A compune ocazional și spontan un discurs, o piesă muzicală etc. 2 vt A face ceva la repezeală, pentru nevoile momentului, din ceea ce se găsește. 3 vr (Înv) A se face ocazional ceva pentru care nu există o competență sau o pregătire specială.

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din fr. improviser.

IMPROVIZA, improvizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bucăți literare, muzicale, discursuri etc.) A compune (ocazional) repede și fără o pregătire prealabilă. Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. ◊ Intranz. [Lăutarul] improvizează la minut după imboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. ♦ A face, a construi, a confecționa, a aranja ceva la repezeală pentru nevoile momentului. Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99.

IMPROVIZA vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].

IMPROVIZA vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)

A IMPROVIZA ~ez 1. tranz. 1) (poezii, compoziții muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziție muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser

improvizá v. 1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.; 2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire.

*improvizațiúne f. (fr. improvisation). Acțiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, întăritură ș. a.). – Și -áție și -áre.

*improvizéz v. tr. (fr. improviser, d. it. improvvisare, a improviza, improvviso, neprevăzut, d. lat. im-provisus, neprevăzut, d. pro-vidére, a prevedea. V. providență). Fac pe neprevăzute, pe nepregătite, pe negîndite, pe neașteptate (o poezie, țin un discurs, fac o lucrare oare-care): a improviza un discurs, o fortificațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări

improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări

improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări

improviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. improvizez, 3 improvizea; conj. prez. 1 sg. să improvizez, 3 să improvizeze

improviza (a ~) vb., ind. prez. 3 improvizea

improviza vb., ind. prez. 1 sg. improvizez, 3 sg. și pl. improvizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)

IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)

Intrare: improvizare
improvizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • improvizare
  • improvizarea
plural
  • improvizări
  • improvizările
genitiv-dativ singular
  • improvizări
  • improvizării
plural
  • improvizări
  • improvizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: improviza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • improviza
  • improvizare
  • improvizat
  • improvizatu‑
  • improvizând
  • improvizându‑
singular plural
  • improvizea
  • improvizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • improvizez
(să)
  • improvizez
  • improvizam
  • improvizai
  • improvizasem
a II-a (tu)
  • improvizezi
(să)
  • improvizezi
  • improvizai
  • improvizași
  • improvizaseși
a III-a (el, ea)
  • improvizea
(să)
  • improvizeze
  • improviza
  • improviză
  • improvizase
plural I (noi)
  • improvizăm
(să)
  • improvizăm
  • improvizam
  • improvizarăm
  • improvizaserăm
  • improvizasem
a II-a (voi)
  • improvizați
(să)
  • improvizați
  • improvizați
  • improvizarăți
  • improvizaserăți
  • improvizaseți
a III-a (ei, ele)
  • improvizea
(să)
  • improvizeze
  • improvizau
  • improviza
  • improvizaseră
împroviza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

improvizare, improvizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: improvizație
    • 1.1. concretizat Ceea ce se improvizează. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi improviza DEX '09 DEX '98 DN

improviza, improvizezverb

  • 1. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. DLRLC
    • format_quote Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. DLRLC
    • format_quote intranzitiv [Lăutarul] improvizează la minut după îmboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. DLRLC
  • 2. A face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. DLRLC
    • format_quote Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. DLRLC
    • format_quote Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.