9 definiții pentru improvizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza.
IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
improvizare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 73 / Pl: ~zări / E: improviza] 1-4 Improvizație (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZARE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZARE s.f. Faptul de a improviza; improvizație. [< improviza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
improvizare f. 1. acțiunea de a improviza; 2. ceea ce se improvizează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*improvizațiúne f. (fr. improvisation). Acțiunea de a improviza. Lucru improvizat (poezie, discurs, gard, întăritură ș. a.). – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
improvizare s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
improvizare, improvizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: improvizație
- 1.1. Ceea ce se improvizează. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- improviza DEX '09 DEX '98 DN