15 definiții pentru impropriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.

impropriu, ~ie [At: GHEREA, ST. CR. III, 207 / Pl: ~ii / E: lat improprius, fr impropre, it improprio] 1-2 a, av (D. cuvinte, expresii etc.) (Într-un mod) care nu este conform cu sensul propriu. 3-8 a, av (Într-un mod) (nepotrivit,) (incorect sau) neindicat. 9 a Necorespunzător.

IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care nu e propriu; nepotrivit. Vederile estetice ale d-lui Maiorescu sînt metafizice, terminologia grea și improprie. GHEREA, ST. CR. III 207.

IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre].

IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius)

IMPRÓPRIU ~e (~i) 1) Care nu este propriu (pentru cineva sau ceva); necaracteristic; necorespunzător. 2) (despre cuvinte, expresii) Care nu redă exact ideea care trebuie exprimată. [Sil. im-pro-priu] /<fr. impropre, lat. improprius

impropriu a. care nu se potrivește, care nu redă exact cugetarea: termen impropriu.

*imprópriŭ, -ie adj. (lat. improprius). Care nu e propriŭ, care nu e exact, care nu e potrivit: cuvînt impropriŭ. Adv. În mod impropriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imprópriu [priu pron. prĭu] (im-pro-priu) adj. m., art. imprópriul, pl. impróprii, art. imprópriii (-pri-ii); f. impróprie (-pri-e), art. imprópria (-pri-a), g.-d. art. imprópriei, pl. impróprii, art. imprópriile (-pri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPRÓPRIU adj. 1. v. incorect. 2. nepotrivit.

IMPROPRIU adj. 1. eronat, greșit, incorect. (Exprimare ~.) 2. nepotrivit. (~ pentru un anumit scop.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPRÓPRIU, -E adj. (< lat. improprius, cf. fr. impropre): în sintagmele derivare improprie și sens impropriu (v.).

Intrare: impropriu
impropriu adjectiv
  • silabație: im-pro-priu info
  • pronunție: improprĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impropriu
  • impropriul
  • impropriu‑
  • improprie
  • impropria
plural
  • improprii
  • impropriii
  • improprii
  • impropriile
genitiv-dativ singular
  • impropriu
  • impropriului
  • improprii
  • impropriei
plural
  • improprii
  • impropriilor
  • improprii
  • impropriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impropriu

etimologie: