IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.

imprimat, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 638 / Pl: ~ați, ~e / E: imprima] 1 a Care este tipărit. 2 a (D. țesături) Pe care sunt aplicate desene colorate. 3 sn Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale. 4 sn Publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 5 sn (Lpl) Publicații tipărite.

IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.

IMPRIMAT², -Ă, imprimați, -te, adj. (Despre țesături) Pe care sînt întipărite desene colorate. Mătăsuri imprimate. ♦ Tipărit. Reproduceri fotografice imprimate.

IMPRIMAT¹, imprimate, s. n. 1. Formular (cu rubrici) pentru întocmirea de acte oficiale. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 139. 2. (La pl.) Publicații tipărite, tipărituri.

IMPRIMAT s.n. 1. Hîrtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].

IMPRIMAT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)

IMPRIMAT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre produse textile) Care are imprimate desene, figuri (colorate). /v. a imprima

IMPRIMAT² ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este imprimat ceva. 2) Formular ce servește pentru scrierea unor acte oficiale. 3) la pl. Producție tipografică finită; tipăritură. /v. a imprima

imprimat a. 1. întipărit; 2. tipărit. ║ n. broșură, foaie imprimată.

*imprimát n., pl. e (fr. imprimé). Tipăritură, lucru imprimat, tipărit: imprimatele-s supuse uneĭ taxe postale maĭ micĭ de cît scrisorile.

imprima vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 336 / Pzi: imprim, ~mez / E: fr imprimer] 1-2 A lăsa urme prin apăsare, deformare. 3-4 A tipări. 5-6 (Tex) A transpune pe o pânză desene colorate. 7-8 A înregistra sunete pe o bandă. 9-10 (Fig) A comunica. 11-12 (Fig) A determina.

IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apăsare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A înregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipări. ◊ Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ♦ A întipări (pe o țesătură) desene colorate. A imprima o stambă. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257.

IMPRIMA vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pînză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].

IMPRIMA vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)

A SE IMPRIMA pers. 3 se imprimă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer

A IMPRIMA imprim tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăți muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calități, semnificații etc.) A atribui în mod conștient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer

imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini.

*imprím, a -á v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect.

imprimat s. n., pl. imprimate

imprimat s. n., pl. imprimate

imprimat s. n., pl. imprimate

imprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 imprimă; conj. prez. 1 sg. să imprim, 3 să imprime

imprima (a ~) vb., ind. prez. 3 imprimă

imprima vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 sg. și pl. imprimă

imprimát, -ă, imprimați, -te adj. arestat, închis.

imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.

IMPRIMAT s. v. publicare.

IMPRIMAT adj., s. 1. adj. v. tipărit. 2. s. v. tipăritură. 3. s. v. formular.

IMPRIMAT adj., s. 1. adj. tipărit, (înv. și reg.) tiparnic. (Un text ~.) 2. s. tipăritură, (rar) tipăreală, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~te.) 3. s. formular. (A completat un ~.)

IMPRIMAT s. editare, imprimare, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.)

IMPRIMA vb. v. fixa, rămâne.

IMPRIMA vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.

imprima vb. v. FIXA. RĂMÎNE.

IMPRIMA vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. a edita, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 3. a tipări, a trage. (A ~ 1000 de exemplare din această carte.) 4. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adînci pe fruntea lui.) 5. a determina, a impulsiona, a impune. (A ~ o mișcare unui mobil.)