3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.

imprimat, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 638 / Pl: ~ați, ~e / E: imprima] 1 a Care este tipărit. 2 a (D. țesături) Pe care sunt aplicate desene colorate. 3 sn Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale. 4 sn Publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 5 sn (Lpl) Publicații tipărite.

IMPRIMAT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.

IMPRIMAT2, -Ă, imprimați, -te, adj. (Despre țesături) Pe care sînt întipărite desene colorate. Mătăsuri imprimate. ♦ Tipărit. Reproduceri fotografice imprimate.

IMPRIMAT1, imprimate, s. n. 1. Formular (cu rubrici) pentru întocmirea de acte oficiale. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 139. 2. (La pl.) Publicații tipărite, tipărituri.

IMPRIMAT s.n. 1. Hîrtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].

IMPRIMAT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)

IMPRIMAT1 ~tă (~ți, ~te) (despre produse textile) Care are imprimate desene, figuri (colorate). /v. a imprima

IMPRIMAT2 ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este imprimat ceva. 2) Formular ce servește pentru scrierea unor acte oficiale. 3) la pl. Producție tipografică finită; tipăritură. /v. a imprima

imprimat a. 1. întipărit; 2. tipărit. ║ n. broșură, foaie imprimată.

*imprimát n., pl. e (fr. imprimé). Tipăritură, lucru imprimat, tipărit: imprimatele-s supuse uneĭ taxe postale maĭ micĭ de cît scrisorile.

IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.

IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.

imprima vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 336 / Pzi: imprim, ~mez / E: fr imprimer] 1-2 A lăsa urme prin apăsare, deformare. 3-4 A tipări. 5-6 (Tex) A transpune pe o pânză desene colorate. 7-8 A înregistra sunete pe o bandă. 9-10 (Fig) A comunica. 11-12 (Fig) A determina.

IMPRIMA, imprim, vb. I. Tranz. 1. A face urme prin apăsare. ♦ (Cu privire la unde acustice) A înregistra (folosind diverse procedee tehnice). 2. (Tipogr.) A tipări. ◊ Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. (Substantivat) Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. ♦ A întipări (pe o țesătură) desene colorate. A imprima o stambă. 3. Fig. A comunica, a transmite, a da. Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257.

IMPRIMA vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pînză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].

IMPRIMA vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)

A SE IMPRIMA pers. 3 se impri intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer

A IMPRIMA imprim tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăți muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calități, semnificații etc.) A atribui în mod conștient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer

imprimà v. 1. a lăsa o urmă, a întipări: a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima o mișcare unei mașini.

*imprím, a v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imprimat s. n., pl. imprimate

imprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 impri; conj. prez. 1 sg. să imprim, 3 să imprime

imprima (a ~) vb., ind. prez. 3 impri

imprima vb., ind. prez. 1 sg. imprim, 3 sg. și pl. impri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPRIMAT adj., s. 1. adj. v. tipărit. 2. s. v. tipăritură. 3. s. v. formular.

IMPRIMAT adj., s. 1. adj. tipărit, (înv. și reg.) tiparnic. (Un text ~.) 2. s. tipăritură, (rar) tipăreală, (înv.) publicare, tipărire. (Tot felul de ~te.) 3. s. formular. (A completat un ~.)

IMPRIMAT s. editare, imprimare, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.)

IMPRIMA vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.

IMPRIMA vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. a edita, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 3. a tipări, a trage. (A ~ 1000 de exemplare din această carte.) 4. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adînci pe fruntea lui.) 5. a determina, a impulsiona, a impune. (A ~ o mișcare unui mobil.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

imprimát, -ă, imprimați, -te adj. arestat, închis.

imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.

Intrare: imprimat (adj.)
imprimat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprimat
  • imprimatul
  • imprimatu‑
  • imprima
  • imprimata
plural
  • imprimați
  • imprimații
  • imprimate
  • imprimatele
genitiv-dativ singular
  • imprimat
  • imprimatului
  • imprimate
  • imprimatei
plural
  • imprimați
  • imprimaților
  • imprimate
  • imprimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: imprimat (s.n.)
imprimat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprimat
  • imprimatul
  • imprimatu‑
plural
  • imprimate
  • imprimatele
genitiv-dativ singular
  • imprimat
  • imprimatului
plural
  • imprimate
  • imprimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: imprima
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imprima
  • imprimare
  • imprimat
  • imprimatu‑
  • imprimând
  • imprimându‑
singular plural
  • impri
  • imprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imprim
(să)
  • imprim
  • imprimam
  • imprimai
  • imprimasem
a II-a (tu)
  • imprimi
(să)
  • imprimi
  • imprimai
  • imprimași
  • imprimaseși
a III-a (el, ea)
  • impri
(să)
  • imprime
  • imprima
  • imprimă
  • imprimase
plural I (noi)
  • imprimăm
(să)
  • imprimăm
  • imprimam
  • imprimarăm
  • imprimaserăm
  • imprimasem
a II-a (voi)
  • imprimați
(să)
  • imprimați
  • imprimați
  • imprimarăți
  • imprimaserăți
  • imprimaseți
a III-a (ei, ele)
  • impri
(să)
  • imprime
  • imprimau
  • imprima
  • imprimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imprimat, imprimaadjectiv

  • 1. Care este tipărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tipărit
    • format_quote Reproduceri fotografice imprimate. DLRLC
    • 1.1. (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mătăsuri imprimate. DLRLC
etimologie:

imprimat, imprimatesubstantiv neutru

  • 1. Formular-tip folosit în întreprinderi și instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele cîteva registre și imprimate. REBREANU, P. S. 139. DLRLC
  • 2. (la) plural Publicații tipărite; tipărituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

imprima, imprimverb

  • 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întipări
    • 1.1. A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Tipări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tipări
    • 2.1. Bun de imprimat, formulă care se scrie pe corectura unei publicații pentru a arăta că zațul este corect și poate fi tipărit. DLRLC
      • format_quote (și) substantivat Corectura pe curat trebuie s-o văz eu și să dau bunul de imprimat. CARAGIALE, O. VII 516. DLRLC
    • 2.2. A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A imprima o stambă. DLRLC
  • 3. figurat Comunica, da, transmite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Determina, impune. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      • format_quote Electrificarea țării va imprima un ritm puternic operei de industrializare socialistă a țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.