15 definiții pentru impotență imputență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

impotență sf [At: BIANU, D. S. / V: ~put~ / Pl: ~țe / E: fr impotence, lat impotentia, it impotenza] 1 Lipsă de putere Si: neputință. 2 (Med) Incapacitate a unui mascul de a îndeplini actul sexual.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare, neputință. ♦ Stare (patologică) a celui impotent.

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)

IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia

*impoténță f., pl. e (lat. impotentia). Neputință, infirmitate.

imputență sf vz impotență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.

IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

impotență s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.

IMPOTENȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

Impotență ≠ potență, vigoare

Intrare: impotență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impotență
  • impotența
plural
genitiv-dativ singular
  • impotențe
  • impotenței
plural
vocativ singular
plural
imputență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

impotență imputență

etimologie: