2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impestare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: impesta] (Rar) 1 Molipsire de ciumă Si: impestat1 (1). 2 (Pex) Molipsire cu o boală contagioasă Si: impestat1 (2). 3 Răspândire a unui miros urât, greu Si: impestat1 (3). 4 (Fig) Corupere.

IMPESTÁ, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.

IMPESTÁ, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.

impesta vt [At: DA ms / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~tez / E: it impestare, fr empester] (Rar) 1 A molipsi de ciumă. 2 (Pex) A molipsi de o boală contagioasă. 3 A răspândi un miros urât, greu. 4 (Fig) A corupe.

IMPESTÁ vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester].

IMPESTÁ vb. tr. 1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă. 2. a răspândi un miros urât, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a perverti. (< it. impestare, fr. empester)

A IMPESTÁ ~éz tranz. 1) A molipsi de o boală contagioasă. 2) A răspândi un miros urât. /<it. impestare, fr. empester

impestà v. 1. a infecta cu ciuma sau cu o boală contagioasă; 2. a răspândi un miros urât; 3. fig. a corupe prin doctrine rele.

*impestéz v. tr. (fr. empester, d. peste, pestă; it. impestare și appestare). Încĭumez, infectez cu pestă saŭ cu altă boală contagioasă; umplu de putoare. Fig. Corup pin doctrine pernicioase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impestá (a ~) (a molipsi, a mirosi urât) (rar) vb., ind. prez. 3 impesteáză

impestá vb., ind., prez. 1 sg. impestéz, 3 sg. și pl. impesteáză

Intrare: impestare
impestare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impestare
  • impestarea
plural
  • impestări
  • impestările
genitiv-dativ singular
  • impestări
  • impestării
plural
  • impestări
  • impestărilor
vocativ singular
plural
Intrare: impesta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impesta
  • impestare
  • impestat
  • impestatu‑
  • impestând
  • impestându‑
singular plural
  • impestea
  • impestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impestez
(să)
  • impestez
  • impestam
  • impestai
  • impestasem
a II-a (tu)
  • impestezi
(să)
  • impestezi
  • impestai
  • impestași
  • impestaseși
a III-a (el, ea)
  • impestea
(să)
  • impesteze
  • impesta
  • impestă
  • impestase
plural I (noi)
  • impestăm
(să)
  • impestăm
  • impestam
  • impestarăm
  • impestaserăm
  • impestasem
a II-a (voi)
  • impestați
(să)
  • impestați
  • impestați
  • impestarăți
  • impestaserăți
  • impestaseți
a III-a (ei, ele)
  • impestea
(să)
  • impesteze
  • impestau
  • impesta
  • impestaseră
impesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impesta impesti rar

  • 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: molipsi
  • 2. A răspândi un miros urât.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: infecta
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: