imperial, ~ă [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 171 / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr impérial, lat imperialis] 1-2 a Care aparține (împăratului sau) imperiului. 3-4 a Care se referă (la împărat sau) la imperiu. 5 a (Fig) Măreț. 6 smp Soldați ai vechiului Imperiu German. 7 sm (Înv; șîs vultur ~) Monedă rusească de aur, în valoare de 10 ruble, în epoca țarismului. 8-9 sf Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun.

perial^[1] sm vz imperial

IMPERIAL, -Ă, imperiali, -e, adj. Care se referă la împărat sau la imperiu, care aparține împăratului sau imperiului; împărătesc. Urcăm scările largi, de marmură, ale fostei reședințe imperiale. STANCU, U.R.S.S. 119. ♦ Fig. Minunat, foarte frumos. Aici, vreme imperială. Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. – Pronunțat: -ri-al.

IMPERIALĂ, imperiale, s. f. Etaj (acoperit sau nu) al unor vehicule de transport în comun (în special la autobuze) în unele țări străine.

IMPERIAL, -Ă adj. Referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. [Pron. -ri-al. / < lat. imperialis, cf. fr. impérial].

IMPERIALĂ s.f. (Rar) Etaj al unor vehicule folosite pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. impériale].

IMPERIAL, -Ă I. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. II. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor. (< fr. impérial, lat. imperialis)

IMPERIAL ~ă (~i, ~e) Care ține de un imperiu sau de un împărat; propriu unui imperiu sau unui împărat. [Sil. -ri-al] /<fr. impérial, lat. imperialis

imperial a. împărătesc. ║ m. pl. od. trupele împăratului Germaniei ║ n. monedă rusească de aur în valoare de 10 ruble (cf. împărătesc).

*imperiál, -ă (lat. imperialis). De împărat saŭ de imperiŭ, împărătesc: coronă, demnitate imperială. S. m. pl. Soldațiĭ împăratuluĭ Germaniiĭ din seculu XV pînă la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvaĭ saŭ la un omnibus. Un pol imperial saŭ ca s. m. un imperial, V. pol 1. Adv. Împărătește, ca împărațiĭ. Fig. Fam. Foarte bine: a mînca, a cînta imperial.

imperial (desp. -ri-al) adj. m., pl. imperiali; f. imperială, pl. imperiale

imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale

imperial (-ri-al) adj. m., pl. imperiali; f. imperială, pl. imperiale

imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale

imperial adj. m. (sil. -ri-al), pl. imperiali; f. sg. imperială, pl. imperiale

IMPERIAL VALLEY [impiə’riəl væli], zonă depresionară în SV S.U.A. (California), la granița cu Mexic, în bazinul inf. al fl. Colorado, la 60 m sub nivelul mării, parte componentă a deșertului Colorado. Aici se află lacul sărat Salton (932 km²), iar New River și All American Canal (129 km lungime și 61 m lățime) asigură irigarea unor mari supr. de teren, pe care se cultivă (din 1901) bumbac, sfeclă de zahăr, alfalfa, pepeni ș.a. Așezări pr.: Brawley, El Centro, Calexico, Mexicali.

Chrysophyllum imperiale (Lindl.) Benth. et Hook. f. [syn. Martiusella imperialis (Lindl.) Pierre; Teophrasia imperialis Lindl.]. Specie cu flori galbene-verzui, în buchete, în axa frunzei. Frunze lungi (cca 95 cm) ovat-alungite, lanceolate, vîrf bont, crestate, partea inferioară a frunzelor tinere pubescentă. Arbore (cca. 9,5 m înălțime), neramificat.

IMPERIAL adj. v. împărătesc.

IMPERIAL adj. împărătesc, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.)