7 definiții pentru imperială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPERIALĂ, imperiale, s. f. Etaj (acoperit sau nu) al unor vehicule de transport în comun (în special la autobuze) în unele țări străine.
IMPERIALĂ s.f. (Rar) Etaj al unor vehicule folosite pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. impériale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERIAL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IMPERIAL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPERIAL, -Ă I. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. II. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor. (< fr. impérial, lat. imperialis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*imperiál, -ă (lat. imperialis). De împărat saŭ de imperiŭ, împărătesc: coronă, demnitate imperială. S. m. pl. Soldațiĭ împăratuluĭ Germaniiĭ din seculu XV pînă la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvaĭ saŭ la un omnibus. Un pol imperial saŭ ca s. m. un imperial, V. pol 1. Adv. Împărătește, ca împărațiĭ. Fig. Fam. Foarte bine: a mînca, a cînta imperial.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
imperială, imperialesubstantiv feminin
- 1. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- impérial DEX '09 DEX '98 DN
- imperialis DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.