imobilizat, ~ă a [At: SAHIA, N. 73 / Pl: ~ați, ~e / E: imobiliza] 1 Făcut imobil. 2 Privat de libertatea de mișcare. 3 (D. vehicule) Inutilizabil. 4 (D. bunuri materiale) Nefolositor. 5 Nevalorificat.

IMOBILIZAT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe și despre părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre materiale) Nefolosit, neîntrebuințat, nevalorificat. În multe întreprinderi de construcții au existat importante stocuri de materiale care, în loc să fie folosite productiv, au stat imobilizate în depozite sau risipite pe șantiere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2970.

IMOBILIZAT, -Ă adj. Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Nefolosit, nevalorificat. [Pl. -ați, -ate. / < imobiliza].

IMOBILIZAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A IMOBILIZA. 2) (despre bunuri materiale) Care rămâne nevalorificat; neutilizat. /v. a imobiliza

imobiliza vt [At: IBRĂILEANU, A. 132 / Pzi: ~zez / E: fr immobiliser] 1 A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire. 2 A priva pe cineva de libertatea de mișcare. 3 A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). 4 A face un vehicul inutilizabil. 5 (Pex) A face un bun indisponibil.

IMOBILIZA, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ◊ Fig. Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.

IMOBILIZA vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser].

IMOBILIZA vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni. 2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)

A IMOBILIZA ~ez tranz. (ființe sau părți ale corpului) A face să devină imobil; a aduce și a menține în stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser

imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.

*imobilizéz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se maĭ poată mișca orĭ să nu maĭ poată lucra. Jur. Daŭ unuĭ obĭect mobil calitatea de imobil.

imobiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imobilizez, 3 imobilizează; conj. prez. 1 sg. să imobilizez, 3 să imobilizeze

imobiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizează

imobiliza vb., ind. prez. 1 sg. imobilizez, 3 sg. și pl. imobilizează

imobilizez.

IMOBILIZAT adj. v. fixat.

IMOBILIZAT adj. fixat, înțepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Obiect ~.)

IMOBILIZA vb. 1. v. fixa. 2. a ține. (Îl ~ până vine poliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)

IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a înțepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a ține. (Îl ~ pînă vine miliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)