2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – V. imobiliza.

IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – V. imobiliza.

imobilizat, ~ă a [At: SAHIA, N. 73 / Pl: ~ați, ~e / E: imobiliza] 1 Făcut imobil. 2 Privat de libertatea de mișcare. 3 (D. vehicule) Inutilizabil. 4 (D. bunuri materiale) Nefolositor. 5 Nevalorificat.

IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe și despre părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre materiale) Nefolosit, neîntrebuințat, nevalorificat. În multe întreprinderi de construcții au existat importante stocuri de materiale care, în loc să fie folosite productiv, au stat imobilizate în depozite sau risipite pe șantiere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2970.

IMOBILIZÁT, -Ă adj. Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Nefolosit, nevalorificat. [Pl. -ați, -ate. / < imobiliza].

IMOBILIZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A IMOBILIZA. 2) (despre bunuri materiale) Care rămâne nevalorificat; neutilizat. /v. a imobiliza

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.

imobiliza vt [At: IBRĂILEANU, A. 132 / Pzi: ~zez / E: fr immobiliser] 1 A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire. 2 A priva pe cineva de libertatea de mișcare. 3 A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). 4 A face un vehicul inutilizabil. 5 (Pex) A face un bun indisponibil.

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ◊ Fig. Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.

IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser].

IMOBILIZÁ vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni. 2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)

A IMOBILIZÁ ~éz tranz. (ființe sau părți ale corpului) A face să devină imobil; a aduce și a menține în stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser

imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.

*imobilizéz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se maĭ poată mișca orĭ să nu maĭ poată lucra. Jur. Daŭ unuĭ obĭect mobil calitatea de imobil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizeáză

imobilizá vb., ind. prez. 1 sg. imobilizéz, 3 sg. și pl. imobilizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMOBILIZAT adj. fixat, înțepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Obiect ~.)

IMOBILIZÁ vb. 1. v. fixa. 2. a ține. (Îl ~ până vine poliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)

IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a înțepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a ține. (Îl ~ pînă vine miliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)

Intrare: imobilizat
imobilizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imobilizat
  • imobilizatul
  • imobilizatu‑
  • imobiliza
  • imobilizata
plural
  • imobilizați
  • imobilizații
  • imobilizate
  • imobilizatele
genitiv-dativ singular
  • imobilizat
  • imobilizatului
  • imobilizate
  • imobilizatei
plural
  • imobilizați
  • imobilizaților
  • imobilizate
  • imobilizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: imobiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imobiliza
  • imobilizare
  • imobilizat
  • imobilizatu‑
  • imobilizând
  • imobilizându‑
singular plural
  • imobilizea
  • imobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imobilizez
(să)
  • imobilizez
  • imobilizam
  • imobilizai
  • imobilizasem
a II-a (tu)
  • imobilizezi
(să)
  • imobilizezi
  • imobilizai
  • imobilizași
  • imobilizaseși
a III-a (el, ea)
  • imobilizea
(să)
  • imobilizeze
  • imobiliza
  • imobiliză
  • imobilizase
plural I (noi)
  • imobilizăm
(să)
  • imobilizăm
  • imobilizam
  • imobilizarăm
  • imobilizaserăm
  • imobilizasem
a II-a (voi)
  • imobilizați
(să)
  • imobilizați
  • imobilizați
  • imobilizarăți
  • imobilizaserăți
  • imobilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • imobilizea
(să)
  • imobilizeze
  • imobilizau
  • imobiliza
  • imobilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imobilizat

  • 1. (Despre ființe sau părți ale corpului) Care nu se poate mișca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fixat
    • 1.1. (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie).
      exemple
      • În multe întreprinderi de construcții au existat importante stocuri de materiale care, în loc să fie folosite productiv, au stat imobilizate în depozite sau risipite pe șantiere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2970.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi imobiliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

imobiliza

  • 1. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încremeni înțepeni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei-Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209.
      surse: DLRLC
    • figurat Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal).
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: