imitare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 47 / Pl: ~tări / E: imita] 1 Adoptare întocmai a felului de gândire, de comportare al cuiva Si: imitație (1). 2 Utilizare drept exemplu Si: imitație (2). 3 Reproducere a felului de a vorbi, de a cânta, a gesturilor etc. ale cuiva Si: imitație (3). 4 Luare ca model a operei unui artist Si: imitație (4). 5 Reproducere cu fidelitate Si: imitație (5). 6-7 Imitație (1-2).

IMITARE s. f. Acțiunea de a imita; imitație. Partidul îndrumă neîncetat pe scriitori și artiști să studieze viața, să seziseze noul... să creeze chipuri de oameni înaintați care să fie modele de imitare pentru toți ceilalți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4.

IMITARE s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. [< imita].

imita vt [At: PANN, P. V. II, 21/6 / Pzi: imit, (rar) ~tez / E: fr imiter] 1 A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva. 2 A lua pe cineva ca exemplu. 3 A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 4 A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. 5 A reproduce cu fidelitate Si: a copia.

IMITA, imit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A-și potrivi modul de gîndire, de comportare etc. după altcineva, a lua pe cineva ca exemplu. Să imităm... p-acei ce-i vedem făcînd bine. PANN, P. V. II 21. ♦ A reproduce cu dibăcie felul de a vorbi, gesturile, mișcările caracteristice cuiva, pentru a scoate efecte comice. 2. (Cu privire la scriitori, artiști sau opere literare, artistice etc.) A lua ca model. ♦ A reproduce întocmai, a copia cu fidelitate. V. contraface. Ți-a imitat scrisul. ▭ Cine erau acei meșteșugari, care imitau în var, în ceară și în argilă făptura omenească?GALACTION, O. I 116. ◊ Absol. A învăța nu înseamnă a imita. V. ROM. decembrie 1953, 275. - Prez. ind. și: (învechit) imitez (SADOVEANU, Z. C. 42, GHEREA, ST. CR. I 96).

IMITA vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuțări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].

IMITA vb. tr. 1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ◊ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ◊ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)

A IMITA imit tranz. 1) (felul de a fi, de a gândi și de a acționa al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil; a copia. 2) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a copia. 3) (opera, stilul sau felul de a lucra al unui autor) A accepta în calitate de model; a considera ca fiind demn de urmat. /<fr. imiter, lat. imitari

imità v. 1. a face sau a căuta să facă întocmai ceea ce face altul; 2. a reproduce întocmai: a imita o semnătură; 3. a lua de model: a imita pe cei buni; 4. a adopta genul unui scriitor, modul unui artist.

*imít și -éz, a -á v. tr. (fr. imiter, d. lat. imitor, -ari). Fac saŭ caut să fac exact ceĭa ce face altu: maĭmuța imită omu. Reproduc întocmaĭ: a imita o semnătură. Falsific, contrafac: a imita o marfă. Iaŭ ca model, caut să ĭaŭ stilu (felu) unuĭ scriitor, unuĭ pictor ș. a.: a-ĭ imita pe strămoțĭ, a imita un poet.

*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea).

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

imitare s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări

imita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imit, 2 sg. imiți, 3 imită; conj. prez. 1 sg. să imit, 3 să imite

imita (a ~) vb., ind. prez. 3 imită

imita vb., ind. prez. 1 sg. imit, 3 sg. și pl. imită

imit.

IMITARE s. 1. v. mimare. 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)

IMITARE s. 1. mimare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)

IMITA vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)

IMITA vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. a mima, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)