2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.

IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.

imigrare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: imigra] Imigrație.

IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei.

IMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; stabilire într-o țară străină; imigrație. [< imigra].

IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.

IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.

imigra vi [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr immigrer, lat immigro, -are] (Îoc emigra) A veni într-o țară străină cu scopul de a se stabili acolo.

IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni să se așeze într-o țară străină, părăsindu-și țara de origine (de obicei silit de împrejurări economice sau politice).

IMIGRÁ vb. I. intr. A se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. [Cf. fr. immigrer, lat., it. immigrare].

IMIGRÁ vb. intr. a se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. (< fr. immigrant, lat. immigrare)

A IMIGRÁ ~éz intranz. A sosi într-o țară străină, pentru a se stabili acolo. [Sil. -mi-gra] /<fr. immigrer, lat. immigrare

imigrà v. a veni să se așeze într’o țară străină.

imigrațiúne f. (lat. immigrátio, -ónis). Acțiunea de a imigra. – Și -áție și -áre.

imigréz v. intr. (lat. ímmigro, -áre. V. emigrez). Mă duc într’o țară ca să mă stabilesc în ĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imigráre (acțiunea de a imigra) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. imigrắrii; pl. imigrắri

imigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. imigrării; pl. imigrări

imigrá (a ~) (a se stabili în altă țară) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 imigreáză

imigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. imigréz, 3 sg. și pl. imigreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: imigrare
  • silabație: i-mi-gra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imigrare
  • imigrarea
plural
  • imigrări
  • imigrările
genitiv-dativ singular
  • imigrări
  • imigrării
plural
  • imigrări
  • imigrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: imigra
  • silabație: i-mi-gra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imigra
  • imigrare
  • imigrat
  • imigratu‑
  • imigrând
  • imigrându‑
singular plural
  • imigrea
  • imigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imigrez
(să)
  • imigrez
  • imigram
  • imigrai
  • imigrasem
a II-a (tu)
  • imigrezi
(să)
  • imigrezi
  • imigrai
  • imigrași
  • imigraseși
a III-a (el, ea)
  • imigrea
(să)
  • imigreze
  • imigra
  • imigră
  • imigrase
plural I (noi)
  • imigrăm
(să)
  • imigrăm
  • imigram
  • imigrarăm
  • imigraserăm
  • imigrasem
a II-a (voi)
  • imigrați
(să)
  • imigrați
  • imigrați
  • imigrarăți
  • imigraserăți
  • imigraseți
a III-a (ei, ele)
  • imigrea
(să)
  • imigreze
  • imigrau
  • imigra
  • imigraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imigrare

  • 1. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: imigrație

etimologie:

  • vezi imigra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

imigra

  • 1. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: