18 definiții pentru imaș iamaș inimaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

imaș sn [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 129 / V: iam~, em~, inim~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: mg nyomas] 1 Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat Si: izlaz, pășune, suhat, toloacă. 2 (Trs) Vale unde cresc anini Si: prund. 3 (Trs) Loc puțin roditor. 4 (Trs; fig; pex) Om sărac Si: sărăntoc. 5 (Reg) Băligar de oaie.

IMÁȘ, imașuri, s. n. Porțiune de pămînt necultivată, folosită ca pășune comună pentru toate vitele unui sat; izlaz. Ulicioarele strîmte, împrejmuite de răchiți, arătau la capătul lor imașuri largi. CAMILAR, N. II 24. Se auzeau de la imașuri tălăngile somnoroase picurînd duios. SADOVEANU, O. I 67. Un mîndru flăcăuaș Mînă boii la izvoare și îi paște la imaș. ALECSANDRI, P. A. 121.

IMÁȘ ~uri n. Loc necultivat, pe care crește iarbă, și destinat păscutului vitelor; pășune; izlaz; toloacă; suhat. /<ung. nyomás

imaș n. Mold. islaz: mână boii la izvoare și-i paște la imaș AL. [Ung. NYOMÁS, printr’o formă intermediara NIMAȘ (cf. un nimaș = un imaș)].

imáș n., pl. urĭ și e (ung. nyomás, călcare, cîmp destinat pășuniĭ, nyom, urmă, călcătură. Cp. cu bătătură, toloacă și pistă). Est. Izlaz, păscătoare, loc de pășune lîngă sat. V. suhat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imáș s. n., pl. imáșuri

imáș s. n., pl. imáșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMAȘ s. izlaz, pășune, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, pascătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, su-hăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimașîn imaș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imáș, imașuri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz: „Cum stau ei mai mulți feciori afară pe imaș, să păzească vitele gazdei, bagă de seamă că vine drăguța lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 99). – Din magh. nyomás „câmp destinat pășunii” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Philippide, DA, cf. DER; DEX, MDA), printr-o formă interm. nimaș (Șăineanu).

imáș, -uri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz. – Din magh. nyomás (DER, DEX).

Intrare: imaș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaș
  • imașul
  • imașu‑
plural
  • imașuri
  • imașurile
genitiv-dativ singular
  • imaș
  • imașului
plural
  • imașuri
  • imașurilor
vocativ singular
plural
iamaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
inimaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imaș iamaș inimaș

  • 1. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izlaz pășune suhat toloacă 3 exemple
    exemple
    • Ulicioarele strîmte, împrejmuite de răchiți, arătau la capătul lor imașuri largi. CAMILAR, N. II 24.
      surse: DLRLC
    • Se auzeau de la imașuri tălăngile somnoroase picurînd duios. SADOVEANU, O. I 67.
      surse: DLRLC
    • Un mîndru flăcăuaș Mînă boii la izvoare și îi paște la imaș. ALECSANDRI, P. A. 121.
      surse: DLRLC

etimologie: