imaș sn [At: (a. 1805) URICARIUL, II, 129 / V: iam~, em~, inim~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: mg nyomas] 1 Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat Si: izlaz, pășune, suhat, toloacă. 2 (Trs) Vale unde cresc anini Si: prund. 3 (Trs) Loc puțin roditor. 4 (Trs; fig; pex) Om sărac Si: sărăntoc. 5 (Reg) Băligar de oaie.

IMAȘ, imașuri, s. n. Porțiune de pămînt necultivată, folosită ca pășune comună pentru toate vitele unui sat; izlaz. Ulicioarele strîmte, împrejmuite de răchiți, arătau la capătul lor imașuri largi. CAMILAR, N. II 24. Se auzeau de la imașuri tălăngile somnoroase picurînd duios. SADOVEANU, O. I 67. Un mîndru flăcăuaș Mînă boii la izvoare și îi paște la imaș. ALECSANDRI, P. A. 121.

IMAȘ ~uri n. Loc necultivat, pe care crește iarbă, și destinat păscutului vitelor; pășune; izlaz; toloacă; suhat. /<ung. nyomás

imaș n. Mold. islaz: mână boii la izvoare și-i paște la imaș AL. [Ung. NYOMÁS, printr’o formă intermediara NIMAȘ (cf. un nimaș = un imaș)].

imáș n., pl. urĭ și e (ung. nyomás, călcare, cîmp destinat pășuniĭ, nyom, urmă, călcătură. Cp. cu bătătură, toloacă și pistă). Est. Izlaz, păscătoare, loc de pășune lîngă sat. V. suhat.

iamaș sn vz imaș

inimaș sn vz imaș

minaș sn vz imaș

năimaș¹ sn vz imaș

nimaș sn vz imaș

imaș s. n., pl. imașuri

imaș s. n., pl. imașuri

imaș s. n., pl. imașuri

imaș, -șuri.

IMAȘ s. v. pășune.

IMAȘ s. izlaz, pășune, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, pascătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, su-hăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun. (Vitele pasc pe ~.)

imaș (imașuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimaș › în imaș.

imaș, imașuri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz: „Cum stau ei mai mulți feciori afară pe imaș, să păzească vitele gazdei, bagă de seamă că vine drăguța lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 99). – Din magh. nyomás „câmp destinat pășunii” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Philippide, DA, cf. DER; DEX, MDA), printr-o formă interm. nimaș (Șăineanu).

imaș, -uri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz. – Din magh. nyomás (DER, DEX).

MINÁȘ s. n. v. imaș.