13 definiții pentru imaș

IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

IMÁȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás.

IMÁȘ, imașuri, s. n. Porțiune de pămînt necultivată, folosită ca pășune comună pentru toate vitele unui sat; izlaz. Ulicioarele strîmte, împrejmuite de răchiți, arătau la capătul lor imașuri largi. CAMILAR, N. II 24. Se auzeau de la imașuri tălăngile somnoroase picurînd duios. SADOVEANU, O. I 67. Un mîndru flăcăuaș Mînă boii la izvoare și îi paște la imaș. ALECSANDRI, P. A. 121.

imáș s. n., pl. imáșuri

imáș s. n., pl. imáșuri

imáș (imáșuri), s. n. – Izlaz, pășune. Mag. nyomás (Cihac, II, 508; Philippide, Principii, 64; Șeineanu, Rom., XXX, 549; DAR), cu n- dispărut, datorită unor sintactice, ca *în nimașîn imaș.

IMÁȘ ~uri n. Loc necultivat, pe care crește iarbă, și destinat păscutului vitelor; pășune; izlaz; toloacă; suhat. /<ung. nyomás

imaș n. Mold. islaz: mână boii la izvoare și-i paște la imaș AL. [Ung. NYOMÁS, printr’o formă intermediara NIMAȘ (cf. un nimaș = un imaș)].

imáș n., pl. urĭ și e (ung. nyomás, călcare, cîmp destinat pășuniĭ, nyom, urmă, călcătură. Cp. cu bătătură, toloacă și pistă). Est. Izlaz [!], păscătoare, loc de pășune lîngă sat. V. suhat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IMÁȘ s. izlaz, pășune, (pop.) păscătoáre, suhát, (înv. și reg.) păștiúne, siliște, (reg.) ierbărít, păscălắu, păscănéț, păscătoríe, pascătúră, pășunáre, pășunát, pășunét, prelúcă, su-hățíe, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabún. (Vitele pasc pe ~.)

imáș, imașuri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz: „Cum stau ei mai mulți feciori afară pe imaș, să păzească vitele gazdei, bagă de seamă că vine drăguța lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 99). – Din magh. nyomás „câmp destinat pășunii” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Philippide, DA, cf. DER; DEX, MDA), printr-o formă interm. nimaș (Șăineanu).

imáș, -uri, s.n. – Teren necultivat folosit pentru pășunat; izlaz. – Din magh. nyomás (DER, DEX).

Intrare: imaș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imaș imașul
plural imașuri imașurile
genitiv-dativ singular imaș imașului
plural imașuri imașurilor
vocativ singular
plural