2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.

iluminare sf [At: RALEA, E. O. 95 / Pl: ~nări / E: ilumina] 1 Producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc. Si: iluminat1 (1). 2 Împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc. Si: iluminat1 (2). 3 (Fiz) Cantitate de lumină care cade pe o unitate de suprafață într-o secundă. 4 (Fig) Revelație. 5 (Flz; fig) Trezire a spiritului, a atenției etc. Si: iluminat1 (3).

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. Iluminarea orașului.

ILUMINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. 2. (Fiz.) Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; luminaj. [< ilumina, după fr. illumination].

ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina)

ILUMINÁRE ~ări f. v. A ILUMINA și A SE ILUMINA.~ artificială luminare cu ajutorul lămpilor sau tuburilor luminescente. /v. a (se) ilumina

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ilumina [At: CAMIL PETRESCU, V. 89 / Pzi: ~nez / E: fr illuminer, lat illuminare] 1 vt A produce și a răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2 vt A împodobi un oraș sau un edificiu cu multe lumini cu ocazia unei sărbători, serbări etc. 3 vr (Fig; d. fața, ochii oamenilor) A străluci de bucurie, de mulțumire etc. Si: a se bucura, a se înveseli, a se înviora.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul.

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare. Fig. Luminez sufletu (inteligența).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!iluminare s. f., g.-d. art. iluminării; pl. iluminări

ilumina (a ~) vb., ind. prez. 3 iluminea

iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ILUMINAREA CÂMPULUI DE LUPTĂ are drept scop iluminarea terenului și a obiectivelor inamice pentru mărirea efectului acțiunilor de luptă pe timp de noapte: ofensive, trageri cu armamentul de artilerie și de infanterie, bombardamente aeriene. Se realizează cu proiectile de artilerie și cu bombe de aviație cu încărcătură luminoasă (pentru zone apropiate și de mică întindere) și cu rachete luminoase cu parașută. Această acțiune se execută corelat cu utilizarea aparaturii optice pe timp de noapte și poate fi: continuă, pe toată durata acțiunii de luptă și periodică, în anumite momente.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ILUMINÁRE (< lumina) s. f. 1. (FIZ.) Mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafața unui corp. Se măsoară în lucși. I. necesară cititului este de 5-100 lucși, cea produsă de soare este de 100.000 lucși etc. ◊ I. energetică = mărime egală cu raportul dintre fluxul energetic incident pe element de suprafață și aria acestei suprafețe. Se măsoară în W/m2. Sin.: iradiere. 2. (În mistica creștină) Unul dintre țelurile contemplației și treaptă a experienței mistice, mai ales pe drumul mântuirii.

Intrare: iluminare
iluminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluminare
  • iluminarea
plural
  • iluminări
  • iluminările
genitiv-dativ singular
  • iluminări
  • iluminării
plural
  • iluminări
  • iluminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ilumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilumina
  • iluminare
  • iluminat
  • iluminatu‑
  • iluminând
  • iluminându‑
singular plural
  • iluminea
  • iluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluminez
(să)
  • iluminez
  • iluminam
  • iluminai
  • iluminasem
a II-a (tu)
  • iluminezi
(să)
  • iluminezi
  • iluminai
  • iluminași
  • iluminaseși
a III-a (el, ea)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • ilumina
  • ilumină
  • iluminase
plural I (noi)
  • iluminăm
(să)
  • iluminăm
  • iluminam
  • iluminarăm
  • iluminaserăm
  • iluminasem
a II-a (voi)
  • iluminați
(să)
  • iluminați
  • iluminați
  • iluminarăți
  • iluminaserăți
  • iluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • iluminau
  • ilumina
  • iluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iluminare, iluminărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Iluminarea orașului. DLRLC
  • 2. fizică Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață. DN
    sinonime: luminaj
etimologie:
  • vezi ilumina DEX '09 DEX '98 DN

ilumina, iluminezverb

  • 1. tranzitiv A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. DLRLC
    • format_quote figurat Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.