2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.

iluminare sf [At: RALEA, E. O. 95 / Pl: ~nări / E: ilumina] 1 Producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc. Si: iluminat1 (1). 2 Împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc. Si: iluminat1 (2). 3 (Fiz) Cantitate de lumină care cade pe o unitate de suprafață într-o secundă. 4 (Fig) Revelație. 5 (Flz; fig) Trezire a spiritului, a atenției etc. Si: iluminat1 (3).

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. Iluminarea orașului.

ILUMINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. 2. (Fiz.) Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; luminaj. [< ilumina, după fr. illumination].

ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina)

ILUMINÁRE ~ări f. v. A ILUMINA și A SE ILUMINA.~ artificială luminare cu ajutorul lămpilor sau tuburilor luminescente. /v. a (se) ilumina

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

ilumina [At: CAMIL PETRESCU, V. 89 / Pzi: ~nez / E: fr illuminer, lat illuminare] 1 vt A produce și a răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2 vt A împodobi un oraș sau un edificiu cu multe lumini cu ocazia unei sărbători, serbări etc. 3 vr (Fig; d. fața, ochii oamenilor) A străluci de bucurie, de mulțumire etc. Si: a se bucura, a se înveseli, a se înviora.

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer

A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul.

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare. Fig. Luminez sufletu (inteligența).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ilumináre s. f., g.-d. art. iluminắrii; pl. iluminắri

iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză

iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză

arată toate definițiile

Intrare: iluminare
iluminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluminare
  • iluminarea
plural
  • iluminări
  • iluminările
genitiv-dativ singular
  • iluminări
  • iluminării
plural
  • iluminări
  • iluminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ilumina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ilumina
  • iluminare
  • iluminat
  • iluminatu‑
  • iluminând
  • iluminându‑
singular plural
  • iluminea
  • iluminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluminez
(să)
  • iluminez
  • iluminam
  • iluminai
  • iluminasem
a II-a (tu)
  • iluminezi
(să)
  • iluminezi
  • iluminai
  • iluminași
  • iluminaseși
a III-a (el, ea)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • ilumina
  • ilumină
  • iluminase
plural I (noi)
  • iluminăm
(să)
  • iluminăm
  • iluminam
  • iluminarăm
  • iluminaserăm
  • iluminasem
a II-a (voi)
  • iluminați
(să)
  • iluminați
  • iluminați
  • iluminarăți
  • iluminaserăți
  • iluminaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluminea
(să)
  • ilumineze
  • iluminau
  • ilumina
  • iluminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iluminare

  • 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Iluminarea orașului.
      surse: DLRLC
  • 2. fizică Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață.
    surse: DN sinonime: luminaj

etimologie:

  • vezi ilumina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ilumina

  • 1. tranzitiv A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249.
      surse: DLRLC
    • figurat Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57.
      surse: DLRLC
    • absolut Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135.
      surse: DLRLC

etimologie: