12 definiții pentru iliș ilis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iliș sn [At: (a. 1448) ARHIVA R. I, 153 / V: ilis / Pl: ~uri / E: mg élés ,,gustare"] 1 (Înv; Mol; în Evul Mediu) Impozit pe cereale. 2 (Îs) Pecetea ~ului Registru pe care se însemnau dările. 3 (Reg) Jeț.

ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în Evul Mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”.

ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”.

ILÍȘ, ilișuri, s. n. (În orînduirea feudală) Dare, impozit care se percepea asupra grînelor.

iliș n. od. dare extraordinară. [Ung. ÉLÉS, proviziunej.

ilíș n., pl. e și urĭ (ung. élés, vĭață, vipt, plăcere. Cp. și cu tăt. ülüš, parte). Mold. Vechĭ. Un bir în banĭ „a căruĭ natură nu se poate determina maĭ de aproape” (Xen. 5, 175). Azĭ. Trans. (Șez. 36, 169). Taĭfas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilíș s. n., pl. ilíșuri

ilíș s. n., pl. ilíșuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv.Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ilíș, ilișuri, s.n. – (reg.) 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așază peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu, 1999: 373; Berbești). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. ♦ (onom.) Iliș, Ilișan, nume de familie (64 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. ülés „loc de șezut”.

ilíș, -uri, s.n. – 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așează peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu 1999: 373; Berbești). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. – Din magh. ülés „loc de șezut”.

Intrare: iliș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliș
  • ilișul
  • ilișu‑
plural
  • ilișuri
  • ilișurile
genitiv-dativ singular
  • iliș
  • ilișului
plural
  • ilișuri
  • ilișurilor
vocativ singular
plural
ilis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iliș ilis

  • 1. Impozit care se percepea în Moldova, în Evul Mediu, asupra cerealelor.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: