iliș, -uri, s.n. – 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așează peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu 1999: 373; Berbești). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. – Din magh. ülés „loc de șezut”.