ilíș, ilișuri, s.n. (reg.) 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așază peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu, 1999: 373). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. ■ (onom.) Iliș(an), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. ülés „loc de șezut”.