opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

ignifuga vt [At: DA ms / Pzi: ~ughez / E: fr ignifuguer] A face neinflamabil prin impregnare cu o substanță ignifugă (3).

IGNIFUGA vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].

IGNIFUGA vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger)

A IGNIFUGA ~ghez tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

ignifug, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 37 / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr ignifuge] 1 a (D. materiale) Care nu se aprinde în contact cu o flacără. 2-3 sn, a (Substanță) care face neinflamabile obiectele combustibile.

IGNIFUG, -Ă, ignifugi, adj. (Și substantivat) (Material) care se aprinde și arde foarte greu sau de loc, întîrziind sau împiedicînd propagarea focului. Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.

IGNIFUG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].

IGNIFUG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)

IGNIFUG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge

Ortografice DOOM

ignifuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ignifughez, 3 ignifughează; conj. prez. 1 sg. să ignifughez, 3 să ignifugheze

ignifuga (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifughează

ignifuga vb., ind. prez. 1 sg. ignifughez, 3 sg. și pl. ignifughează

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. ignifugă, pl. ignifuge

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. ignifugă, pl. ignifuge

ignifug adj. m., pl. ignifugi; f. sg. ignifugă, pl. ignifuge

Jargon

IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-. □ ~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.

Intrare: ignifuga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ignifuga
  • ignifugare
  • ignifugat
  • ignifugatu‑
  • ignifugând
  • ignifugându‑
 singular plural
  • ignifughează
  • ignifugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ignifughez
 (să)
  • ignifughez
  • ignifugam
  • ignifugai
  • ignifugasem
a II-a (tu)
  • ignifughezi
 (să)
  • ignifughezi
  • ignifugai
  • ignifugași
  • ignifugaseși
a III-a (el, ea)
  • ignifughează
 (să)
  • ignifugheze
  • ignifuga
  • ignifugă
  • ignifugase
plural I (noi)
  • ignifugăm
 (să)
  • ignifugăm
  • ignifugam
  • ignifugarăm
  • ignifugaserăm
  • ignifugasem
a II-a (voi)
  • ignifugați
 (să)
  • ignifugați
  • ignifugați
  • ignifugarăți
  • ignifugaserăți
  • ignifugaseți
a III-a (ei, ele)
  • ignifughează
 (să)
  • ignifugheze
  • ignifugau
  • ignifugară
  • ignifugaseră
Intrare: ignifug
ignifug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignifug
  • ignifugul
  • ignifugu‑
  • ignifugă
  • ignifuga
plural
  • ignifugi
  • ignifugii
  • ignifuge
  • ignifugele
genitiv-dativ singular
  • ignifug
  • ignifugului
  • ignifuge
  • ignifugei
plural
  • ignifugi
  • ignifugilor
  • ignifuge
  • ignifugelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ignifuga, ignifughezverb

  • 1. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

ignifug, ignifugăadjectiv

  • 1. (și) substantivat (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DEX '96 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
    • format_quote Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.