9 definiții pentru ignifug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ignifug, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 37 / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr ignifuge] 1 a (D. materiale) Care nu se aprinde în contact cu o flacără. 2-3 sn, a (Substanță) care face neinflamabile obiectele combustibile.

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, adj. (Și substantivat) (Material) care se aprinde și arde foarte greu sau de loc, întîrziind sau împiedicînd propagarea focului. Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)

IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-.~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.

Intrare: ignifug
ignifug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignifug
  • ignifugul
  • ignifugu‑
  • ignifu
  • ignifuga
plural
  • ignifugi
  • ignifugii
  • ignifuge
  • ignifugele
genitiv-dativ singular
  • ignifug
  • ignifugului
  • ignifuge
  • ignifugei
plural
  • ignifugi
  • ignifugilor
  • ignifuge
  • ignifugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ignifug

  • 1. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.
      surse: DLRLC

etimologie: