iezuitism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr jésuitisme, ger Jesuitismus] 1 Sistem moral, social și religios al călugărilor iezuiți. 2 Doctrină iezuită. 3 (Fig; prt) Ipocrizie. 4 (Fig; prt) Șiretenie.

IEZUITÍSM s. n. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, fățărnicie.

IEZUITÍSM s.n. Concepția morală și politică a iezuiților. ♦ (Fig.) Lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, fățărnicie. [< fr. jésuitisme].

IEZUITÍSM s. n. 1. concepția morală și politică a iezuiților. 2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie. (< fr. jésuitisme)

IEZUITÍSM n. 1) Concepție (morală, religioasă și politică) a iezuiților. 2) fig. Lipsă de sinceritate; comportare de om iezuit; ipocrizie; fățărnicie; prefăcătorie. /<fr. jésuitisme

iezuitism n. 1. doctrina iezuiților; 2. fig. lipsă de sinceritate.

*ĭezuitízm n., pl. e. Doctrina orĭ societatea ĭezuiților. Fig. Ipocrizie și șiretenie.

iezuitism s. n.

iezuitism s. n.

iezuitísm s. n. (sil. ie-zu-i-)

IEZUITÍSM s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

iezuitism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

IEZUITÍSM (< germ., fr.) s. n. Concepție morală și politică a iezuiților, bazată pe sărăcie, castitate, ascultare totală, în special față de Papă. Adepții i. au dus o intensă activitate de apostolat și prozelitism; de asemenea, au pus accent pe învățământ, întemeind colegii și universități. ♦ Fig. Lipsă de scrupule în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie, fățărnicie.