13 definiții pentru iezuitism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iezuitism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr jésuitisme, ger Jesuitismus] 1 Sistem moral, social și religios al călugărilor iezuiți. 2 Doctrină iezuită. 3 (Fig; prt) Ipocrizie. 4 (Fig; prt) Șiretenie.

IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦ Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [Pr.: -zu-i-] – Din fr. jésuitisme.

IEZUITÍSM s. n. Concepție morală, religioasă și politică a iezuiților. ♦ Fig. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie. [Pr.: -zu-i-] – Din fr. jésuitisme.

IEZUITÍSM s. n. Lipsă de principii morale în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, fățărnicie.

IEZUITÍSM s.n. Concepția morală și politică a iezuiților. ♦ (Fig.) Lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, fățărnicie. [< fr. jésuitisme].

IEZUITÍSM s. n. 1. concepția morală și politică a iezuiților. 2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie. (< fr. jésuitisme)

IEZUITÍSM n. 1) Concepție (morală, religioasă și politică) a iezuiților. 2) fig. Lipsă de sinceritate; comportare de om iezuit; ipocrizie; fățărnicie; prefăcătorie. /<fr. jésuitisme

iezuitism n. 1. doctrina iezuiților; 2. fig. lipsă de sinceritate.

*ĭezuitízm n., pl. e. Doctrina orĭ societatea ĭezuiților. Fig. Ipocrizie și șiretenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iezuitísm s. n. (sil. ie-zu-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEZUITÍSM s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

iezuitism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IEZUITÍSM (< germ., fr.) s. n. Concepție morală și politică a iezuiților, bazată pe sărăcie, castitate, ascultare totală, în special față de Papă. Adepții i. au dus o intensă activitate de apostolat și prozelitism; de asemenea, au pus accent pe învățământ, întemeind colegii și universități. ♦ Fig. Lipsă de scrupule în alegerea mijloacelor pentru atingerea scopurilor; ipocrizie, perfidie, fățărnicie.

Intrare: iezuitism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezuitism
  • iezuitismul
  • iezuitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iezuitism
  • iezuitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iezuitism

etimologie: