2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iezit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 306/25 / Pl: ~iți, ~e / E: iezi] (Înv) 1 Stăvilit. 2 Baricadat. 3 Blocat.

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din sb. jaziti.

iezi vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: izi / Pzi: ~zesc / E: srb jaziti] 1 (Înv) A stăvili apa ridicând un dig. 2 (Fig; înv) A stăvili o invazie.

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti.

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ape) A stăvili prin construirea unei iezături. Au iezit apa la moară.Refl. pas. (Fig.) Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare E menit să se iezească contra altor năvăliri. ALECSANDRI, P. III 94. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, a deveni iaz. Apa... s-adună și tot crește, Se iezește-n mîndru lac. EMINESCU, L. P. 117.

A IEZÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unei iezături; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /sb. jaziti

A SE IEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ape) A se aduna formând un iaz. /<sb. jaziti

iezì v. a ridica un zăgaz, a opri apa: el iezește, bate, umflă râurile turburate AL. [V. iaz].

ĭezésc v. tr. (d. ĭaz; nsl. jeziti, a face un zăgaz, d. jez, zăgaz). Opresc apa pintr’un zăgaz. – În est și izesc. V. zătonesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iezí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezésc, imperf. 3 sg. iezeá; conj. prez. 3 să iezeáscă

iezí vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezésc, imperf. 3 sg. iezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iezeáscă

Intrare: iezit
iezit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezit
  • iezitul
  • iezitu‑
  • iezi
  • iezita
plural
  • ieziți
  • ieziții
  • iezite
  • iezitele
genitiv-dativ singular
  • iezit
  • iezitului
  • iezite
  • iezitei
plural
  • ieziți
  • ieziților
  • iezite
  • iezitelor
vocativ singular
plural
Intrare: iezi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iezi
  • iezire
  • iezit
  • iezitu‑
  • iezind
  • iezindu‑
singular plural
  • iezește
  • ieziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iezesc
(să)
  • iezesc
  • iezeam
  • iezii
  • iezisem
a II-a (tu)
  • iezești
(să)
  • iezești
  • iezeai
  • ieziși
  • ieziseși
a III-a (el, ea)
  • iezește
(să)
  • iezească
  • iezea
  • iezi
  • iezise
plural I (noi)
  • iezim
(să)
  • iezim
  • iezeam
  • iezirăm
  • ieziserăm
  • iezisem
a II-a (voi)
  • ieziți
(să)
  • ieziți
  • iezeați
  • iezirăți
  • ieziserăți
  • ieziseți
a III-a (ei, ele)
  • iezesc
(să)
  • iezească
  • iezeau
  • iezi
  • ieziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iezi

etimologie: