iezire sm vz viezure

IEZI, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din sb. jaziti.

VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.

iezi vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: izi / Pzi: ~zesc / E: srb jaziti] 1 (Înv) A stăvili apa ridicând un dig. 2 (Fig; înv) A stăvili o invazie.

iezine sm vz viezure

iezune sm vz viezure

iezure sm vz viezure

izi v vz iezi

izî² v vz iezi

vezuin sm vz viezure

vierzure sm vz viezure

viezine sm vz viezure

viezire sm vz viezure

viezună sf vz viezure

viezune sm vz viezure

viezur sm vz viezure

viezură sf vz viezure

viezure sm [At: (a. 1492), cf MIHĂILĂ, D. 174 / V: (reg) ~erz~, ~zine, ~zire, ~une, ~ună (Pl: ~une) sf, viezur, ~ră sf, / Pl: ~ri, (reg) ~ sf / E: cuvânt de origine traco-dacă cf alb vjedhullë] 1 Mamifer omnivor din familia mustelidelor, cu trupul greoi, acoperit cu o blană deasă și aspră de culoare cenușie-deschisă, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, cu gâtul gros, cu capul lunguieț și cu botul ascuțit asemănător cu râtul porcului, cu gheare puternice la picioarele anterioare, cu care își sapă vizuini Si: bursuc, (reg) mălăișcă (Meles meles). 2 (Reg; îe) A-i roade (cuiva) ~a mințile A ajunge într-o stare de confuzie.

viezur s.m. v. viezure.

viezură s.f. v. viezure.

viezure s.m. (zool.) Mamifer omnivor, din familia mustelidelor, răspîndit în Europa și în Asia, cu trapul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, de culoare cenușie, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, de la nas pînă la urechi, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, avînd un fel de rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. ◊ Compar. (cu aluzie mai ales la vioiciunea animalului sau la obiceiul acestuia de a-și petrece o mare parte a timpului în vizuină) Intra în odaia lui și stătea acolo ca un viezure (CA. PETR.). • pl. -i. și viezur s.m., viezură s.f. /cuv. autoh.; cf. alb. vjedhullë.

VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhullë.

IEZI, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti.

IEZI, iezesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ape) A stăvili prin construirea unei iezături. Au iezit apa la moară. ◊ Refl. pas. (Fig.) Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare E menit să se iezească contra altor năvăliri. ALECSANDRI, P. III 94. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, a deveni iaz. Apa... s-adună și tot crește, Se iezește-n mîndru lac. EMINESCU, L. P. 117.

VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer din ordinul carnivorelor, cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, cu picioarele scurte, cu capul lungăreț, cu un rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. Ca un viezure îți răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Viezurii cu perii suri, lungi și drepți ca țepele. ODOBESCU, S. III 185.

A SE IEZI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ape) A se aduna formând un iaz. /<sb. jaziti

A IEZI ~esc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unei iezături; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /sb. jaziti

VIEZURE ~i m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, cu picioare scurte și cu bot lunguieț; bursuc. [Sil. vie-] /Cuv. autoht.

iezì v. a ridica un zăgaz, a opri apa: el iezește, bate, umflă râurile turburate AL. [V. iaz].

viezure m. Zool. bursuc. [Albanez VIÈDHULĂ, lit. hoț (bursucul trece drept fur de grâne)].

ĭezésc v. tr. (d. ĭaz; nsl. jeziti, a face un zăgaz, d. jez, zăgaz). Opresc apa pintr’un zăgaz. – În est și izesc. V. zătonesc.

izésc, izitúră, V. ĭezesc, ĭezitură.

vĭézure m. (vgerm. wisula, ol. wezel, ngerm. wiesel, nevăstuĭcă, de unde și bret. bieuze, castor. D. rom. vine alb. vĭédhulĭă, vĭezure. Cp. cu mazăre și brusture. V. vizuină). Vest. Bursuc, un animal sălbatic plantigrad foarte puturos, maĭ mare și maĭ îndesat de cît dihoru, cu care se înrudește (meles taxus). Ochĭ de vĭezure, ochĭ micĭ și șirețĭ.

iezi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezesc, 3 sg. iezește, imperf. 1 iezeam; conj. prez. 1 sg. să iezesc, 3 să iezească

viezure (desp. vie-) s. m., pl. viezuri

iezi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezesc, imperf. 3 sg. iezea; conj. prez. 3 să iezească

viezure (vie-) s. m., pl. viezuri

iezi vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezesc, imperf. 3 sg. iezea; conj. prez. 3 sg. și pl. iezească

viezure s. m. (sil. vie-), pl. viezuri

viezure

iezesc, -zească 3 conj., -zeam 1 imp.

viezure, -ri.

VIEZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.

VIEZURE s. (ZOOL.; Meles meles) bursuc.

viezure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom. – Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină).

viezure, viezuri s. m. (prst.) solist vocal sau instrumentist angajat ca animator într-un bordel.