3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iezire sm vz viezure

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din sb. jaziti.

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles).Cf. alb. vjedhullë.

iezi vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: izi / Pzi: ~zesc / E: srb jaziti] 1 (Înv) A stăvili apa ridicând un dig. 2 (Fig; înv) A stăvili o invazie.

viezure sm [At: (a. 1492), cf MIHĂILĂ, D. 174 / V: (reg) ~erz~, ~zine, ~zire, ~une, ~ună (Pl: ~une) sf, viezur, ~ră sf, / Pl: ~ri, (reg) ~ sf / E: cuvânt de origine traco-dacă cf alb vjedhullë] 1 Mamifer omnivor din familia mustelidelor, cu trupul greoi, acoperit cu o blană deasă și aspră de culoare cenușie-deschisă, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, cu gâtul gros, cu capul lunguieț și cu botul ascuțit asemănător cu râtul porcului, cu gheare puternice la picioarele anterioare, cu care își sapă vizuini Si: bursuc, (reg) mălăișcă (Meles meles). 2 (Reg; îe) A-i roade (cuiva) ~a mințile A ajunge într-o stare de confuzie.

viezure s.m. (zool.) Mamifer omnivor, din familia mustelidelor, răspîndit în Europa și în Asia, cu trapul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, de culoare cenușie, cu două dungi negre, de o parte și de alta a capului, de la nas pînă la urechi, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, avînd un fel de rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. ◊ Compar. (cu aluzie mai ales la vioiciunea animalului sau la obiceiul acestuia de a-și petrece o mare parte a timpului în vizuină) Intra în odaia lui și stătea acolo ca un viezure (CA. PETR.). • pl. -i. și viezur s.m., viezură s.f. /cuv. autoh.; cf. alb. vjedhullë.

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; bursuc (Meles meles).Cf. alb. vjedhullë.

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti.

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ape) A stăvili prin construirea unei iezături. Au iezit apa la moară.Refl. pas. (Fig.) Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare E menit să se iezească contra altor năvăliri. ALECSANDRI, P. III 94. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, a deveni iaz. Apa... s-adună și tot crește, Se iezește-n mîndru lac. EMINESCU, L. P. 117.

VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer din ordinul carnivorelor, cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri, cu picioarele scurte, cu capul lungăreț, cu un rît asemănător cu al porcului (Meles meles); bursuc. Ca un viezure îți răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380. Viezurii cu perii suri, lungi și drepți ca țepele. ODOBESCU, S. III 185.

A IEZÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unei iezături; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /sb. jaziti

A SE IEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ape) A se aduna formând un iaz. /<sb. jaziti

VIÉZURE ~i m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, cu picioare scurte și cu bot lunguieț; bursuc. [Sil. vie-] /Cuv. autoht.

iezì v. a ridica un zăgaz, a opri apa: el iezește, bate, umflă râurile turburate AL. [V. iaz].

viezure m. Zool. bursuc. [Albanez VIÈDHULĂ, lit. hoț (bursucul trece drept fur de grâne)].

arată toate definițiile

Intrare: iezire
iezire1 (inf.l.) infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezire
  • iezirea
plural
  • ieziri
  • iezirile
genitiv-dativ singular
  • ieziri
  • iezirii
plural
  • ieziri
  • iezirilor
vocativ singular
plural
Intrare: iezi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iezi
  • iezire
  • iezit
  • iezitu‑
  • iezind
  • iezindu‑
singular plural
  • iezește
  • ieziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iezesc
(să)
  • iezesc
  • iezeam
  • iezii
  • iezisem
a II-a (tu)
  • iezești
(să)
  • iezești
  • iezeai
  • ieziși
  • ieziseși
a III-a (el, ea)
  • iezește
(să)
  • iezească
  • iezea
  • iezi
  • iezise
plural I (noi)
  • iezim
(să)
  • iezim
  • iezeam
  • iezirăm
  • ieziserăm
  • iezisem
a II-a (voi)
  • ieziți
(să)
  • ieziți
  • iezeați
  • iezirăți
  • ieziserăți
  • ieziseți
a III-a (ei, ele)
  • iezesc
(să)
  • iezească
  • iezeau
  • iezi
  • ieziseră
Intrare: viezure
  • silabație: vie-zu-re info
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viezure
  • viezurele
plural
  • viezuri
  • viezurii
genitiv-dativ singular
  • viezure
  • viezurelui
plural
  • viezuri
  • viezurilor
vocativ singular
plural
iezine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iezune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iezure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iezire2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezire
  • iezirele
plural
  • ieziri
  • iezirii
genitiv-dativ singular
  • iezire
  • iezirelui
plural
  • ieziri
  • iezirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iezi

etimologie:

viezure meles iezine iezune iezure iezire

  • 1. Mamifer omnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului (Meles meles).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: bursuc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ca un viezure își răsucea capul – o clipă n-avea astîmpăr. VLAHUȚĂ, O. A. 380.
      surse: DLRLC
    • Viezurii cu perii suri, lungi și drepți ca țepele. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC

etimologie: