19 definiții pentru iesle iasele iaslă iasle iăsăle ieslă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iesle sfp [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / V: iasele, iaslă, ias~, ~lă, iasăle / E: vsl ꙗсли] 1 Jgheab unde se dă hrană vitelor. 2 Grătar pe care se dă hrană vitelor Si: (reg) iezăl. 3 (Reg) Dig pe malul râului, pentru a preveni inundațiile.

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

IÉSLE, iesle, s. f. Construcție în formă de jgheab, ridicată de la pămînt, în care se dă de mîncare vitelor în grajd. Aveau înăuntru ca la șaizeci-șaptezeci de cai, frumoși și curați, cu așternutul gros, cu ieslea plină de fîn. MIHALE, O. 10. Buhăieșului Dumitriței îi căzuse locul lîngă junca Tănăsoaiei, și să fi văzut cît de bine se împăcau mîncînd fînul de care ieslea era plină. CAMILAR, TEM. 322. Mă duc să fur calul de la iesle. ALECSANDRI, T. I 184.

IÉSLE ~ f. Construcție în grajd având forma unui jgheab adânc, în care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /<sl. jasli

iesle f. pl. jghiab în care se dă de mâncare vitelor și cailor. [Slav. IASLI].

ĭésle f. pl. (vsl. ĭasli, d. ĕsti, a mînca; bg. ĭasli și ĭesli, rus. ĭásli; ung. jászol și jászló). Locu (jgheabu) în care li se pune vitelor fînu în staul. – Vechĭ scris și esle.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iésle s. f., g.-d. art. iéslei; pl. iésle

iésle s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéslei; pl. iésle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IÉSLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)

IESLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ (Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

iésle, iesle s. f. Construcție într-un grajd în formă de jgheab, în care li se dă de mâncare vitelor. ◊ Ieslea din Betleem = ieslea din peștera săpată în stâncă din Betleem unde S-a născut Iisus, pe care s-a clădit o capelă mică împodobită cu icoane și candele, în mijlocul căreia o stea de argint marchează locul nașterii. – Din sl. jasli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iésle s. f. sg. tejghea a unui bar.

Intrare: iesle
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iesle
  • ieslea
plural
  • iesle
  • ieslele
genitiv-dativ singular
  • iesle
  • ieslei
plural
  • iesle
  • ieslelor
vocativ singular
plural
iasele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iaslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iasle
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iăsăle
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iesle iasele iaslă iasle iăsăle ieslă

  • 1. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: corlată 3 exemple
    exemple
    • Aveau înăuntru ca la șaizeci-șaptezeci de cai, frumoși și curați, cu așternutul gros, cu ieslea plină de fîn. MIHALE, O. 10.
      surse: DLRLC
    • Buhăieșului Dumitriței îi căzuse locul lîngă junca Tănăsoaiei, și să fi văzut cît de bine se împăcau mîncînd fînul de care ieslea era plină. CAMILAR, TEM. 322.
      surse: DLRLC
    • Mă duc să fur calul de la iesle. ALECSANDRI, T. I 184.
      surse: DLRLC

etimologie: