19 definiții pentru iesle iasele iaslă iasle iăsăle ieslă

iesle sfp [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / V: iasele, iaslă, ias~, ~lă, iasăle / E: vsl ꙗсли] 1 Jgheab unde se dă hrană vitelor. 2 Grătar pe care se dă hrană vitelor Si: (reg) iezăl. 3 (Reg) Dig pe malul râului, pentru a preveni inundațiile.

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.

IÉSLE, iesle, s. f. Construcție în formă de jgheab, ridicată de la pămînt, în care se dă de mîncare vitelor în grajd. Aveau înăuntru ca la șaizeci-șaptezeci de cai, frumoși și curați, cu așternutul gros, cu ieslea plină de fîn. MIHALE, O. 10. Buhăieșului Dumitriței îi căzuse locul lîngă junca Tănăsoaiei, și să fi văzut cît de bine se împăcau mîncînd fînul de care ieslea era plină. CAMILAR, TEM. 322. Mă duc să fur calul de la iesle. ALECSANDRI, T. I 184.

iésle s. f., g.-d. art. iéslei; pl. iésle

IÉSLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)

iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ (Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.

IÉSLE ~ f. Construcție în grajd având forma unui jgheab adânc, în care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /<sl. jasli

iesle f. pl. jghiab în care se dă de mâncare vitelor și cailor. [Slav. IASLI].

ĭésle f. pl. (vsl. ĭasli, d. ĕsti, a mînca; bg. ĭasli și ĭesli, rus. ĭásli; ung. jászol și jászló). Locu (jgheabu) în care li se pune vitelor fînu în staul. – Vechĭ scris și esle.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iésle s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéslei; pl. iésle

IESLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

iésle, iesle s. f. Construcție într-un grajd în formă de jgheab, în care li se dă de mâncare vitelor. ◊ Ieslea din Betleem = ieslea din peștera săpată în stâncă din Betleem unde S-a născut Iisus, pe care s-a clădit o capelă mică împodobită cu icoane și candele, în mijlocul căreia o stea de argint marchează locul nașterii. – Din sl. jasli.

iésle s. f. sg. tejghea a unui bar.

Intrare: iesle
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iesle
  • ieslea
plural
  • iesle
  • ieslele
genitiv-dativ singular
  • iesle
  • ieslei
plural
  • iesle
  • ieslelor
vocativ singular
plural
iasele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iaslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iasle
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iăsăle
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieslă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iesle iasele iaslă iasle iăsăle ieslă

  • 1. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: corlată 3 exemple
    exemple
    • Aveau înăuntru ca la șaizeci-șaptezeci de cai, frumoși și curați, cu așternutul gros, cu ieslea plină de fîn. MIHALE, O. 10.
      surse: DLRLC
    • Buhăieșului Dumitriței îi căzuse locul lîngă junca Tănăsoaiei, și să fi văzut cît de bine se împăcau mîncînd fînul de care ieslea era plină. CAMILAR, TEM. 322.
      surse: DLRLC
    • Mă duc să fur calul de la iesle. ALECSANDRI, T. I 184.
      surse: DLRLC

etimologie: