IESLE sf. pl. Despărțitura, jghiabul dintr’un staul sau grajd în care se pune fînul și celălalt nutreț pentru vite (🖼 2634, 2635): patru iepe sirepe... legate... la niște ~ cu totul și cu totul de aramă (ISP.); ‼ sg. un cîrlan, legat la ieslea grajdului, nincheză (DLVR.); deasupra ieslei în care s’a născut Mîntutorul (I.-GH.) [vsl. jasli].