3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. – V. ierna.

IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. – V. ierna.

iernat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ierna] Care este îngrijit în timpul iernii.

iernat1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 236/20 / V: er~ / Pl: ~uri / E: ierna] 1-3 Iernare (1-3). 4 Hibernare.

IERNÁT s. n. Faptul de a ierna; (rar, în legătură cu obiecte) punere la adăpost în timpul iernii. Este o pricină cu niște oi, care au trecut la iernat astă-toamnă. SADOVEANU, B. 163. Niște sclavi care ochiseră o barcă mare trasă la iernat m-au chemat să fug cu ei. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Ninge sus la munte – Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte. IOSIF, P. 52.

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.

ierna [At: COD. VOR. 98/14 / V: er~ / Pzi: ~nez / E: ml hibernare] 1 vi A petrece iarna. 2 vt A adăposti animalele domestice (vite, oi) în timpul iernii. 3 vt A hrăni animalele domestice în timpul iernii. 4 A hiberna (1).

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări locale) A petrece iarna. Vei ierna Sus în munticel Singur singurel, Pînă a-nverzi Codru și-a-nflori. BOLINTINEANU, O. 79. [Aceste păsări] iernează în Austria de jos și în Polonia. ODOBESCU, S. III 28. Se folosi de acea ocazie ca să smulgă de la vizir făgăduiala că nu va lăsa să ierneze oștirea sa în Moldova, căci ar aduce țării multă vătămare. BĂLCESCU, O. I 184. Ș-astă iarnă am iernat Mai colea de Calafat. TEODORESCU, P. P. 289. ♦ Tranz. (Cu privire la vite și mai ales la oi) A adăposti și a hrăni în timpul iernii. Și-a iernat oile aproape de Dunăre.

A IERNÁ ~éz 1. intranz. A petrece timpul de iarnă (undeva); a trăi iarna (într-un loc). 2. tranz. (vite, oi) A adăposti și hrăni în timpul iernii. /<lat. hibernare

iernà v. a petrece iarna. [Lat. HIBERNARE].

ĭernéz v. intr. (lat. hibernare). Petrec ĭarna: trupele aŭ ĭernat în oraș, ursu ĭernează în bîrlog. V. ibernez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iernát s. n. (sil. ie-), pl. iernáturi

ierná (a ~) vb., ind. prez. 3 ierneáză

ierná vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. iernéz, 3 sg. și pl. ierneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERNÁT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ul oilor.)

IERNAT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ oilor.)

arată toate definițiile

Intrare: iernat (part.)
iernat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iernat
  • iernatul
  • iernatu‑
  • ierna
  • iernata
plural
  • iernați
  • iernații
  • iernate
  • iernatele
genitiv-dativ singular
  • iernat
  • iernatului
  • iernate
  • iernatei
plural
  • iernați
  • iernaților
  • iernate
  • iernatelor
vocativ singular
plural
Intrare: iernat (s.n.)
iernat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iernat
  • iernatul
  • iernatu‑
plural
  • iernaturi
  • iernaturile
genitiv-dativ singular
  • iernat
  • iernatului
plural
  • iernaturi
  • iernaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ierna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ierna
  • iernare
  • iernat
  • iernatu‑
  • iernând
  • iernându‑
singular plural
  • iernea
  • iernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iernez
(să)
  • iernez
  • iernam
  • iernai
  • iernasem
a II-a (tu)
  • iernezi
(să)
  • iernezi
  • iernai
  • iernași
  • iernaseși
a III-a (el, ea)
  • iernea
(să)
  • ierneze
  • ierna
  • iernă
  • iernase
plural I (noi)
  • iernăm
(să)
  • iernăm
  • iernam
  • iernarăm
  • iernaserăm
  • iernasem
a II-a (voi)
  • iernați
(să)
  • iernați
  • iernați
  • iernarăți
  • iernaserăți
  • iernaseți
a III-a (ei, ele)
  • iernea
(să)
  • ierneze
  • iernau
  • ierna
  • iernaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iernat (s.n.)

  • 1. Faptul de a ierna.
    exemple
    • Este o pricină cu niște oi, care au trecut la iernat astă-toamnă. SADOVEANU, B. 163.
      surse: DLRLC
    • Niște sclavi care ochiseră o barcă mare trasă la iernat m-au chemat să fug cu ei. CAMIL PETRESCU, T. II 180.
      surse: DLRLC
    • Ninge sus la munte – Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte. IOSIF, P. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ierna
    surse: DEX '98 DEX '09

ierna

  • 1. A-și petrece iarna undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: văra attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vei ierna Sus în munticel Singur singurel, Pînă a-nverzi Codru și-a-nflori. BOLINTINEANU, O. 79.
      surse: DLRLC
    • [Aceste păsări] iernează în Austria de jos și în Polonia. ODOBESCU, S. III 28.
      surse: DLRLC
    • Se folosi de acea ocazie ca să smulgă de la vizir făgăduiala că nu va lăsa să ierneze oștirea sa în Moldova, căci ar aduce țării multă vătămare. BĂLCESCU, O. I 184.
      surse: DLRLC
    • Ș-astă iarnă am iernat Mai colea de Calafat. TEODORESCU, P. P. 289.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și-a iernat oile aproape de Dunăre.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină hibernare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • iarnă
    surse: DEX '09 DEX '98