11 definiții pentru ieremiadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jérémiade.

IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jérémiade.

ieremia sf [At: DA ms / P: ~mi-a~ / Pl: ~de / E: fr jérémiade] 1-2 (Liv) Lamentare (fără sfârșit) Si: văicăreală.

IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livresc) Plîngere, tînguire. - Pronunțat: -mi-a-.

IEREMIÁDĂ s.f. Plângere, tânguire. [Pron. -mi-a-. / cf. fr. jérémiade].

IEREMIÁDĂ s. f. plângere, tânguire. (< fr. jérémiade)

IEREMIÁDĂ ~e f. rar Înlănțuire de strigăte de jale sau de durere; tânguire; lamentare. /<fr. jérémiade

ieremiadă f. 1. lamentarea lui Ieremia: cum curge profeția unei ieremiade EM.; 2. plângere repețită și importună.

*ie- și ĭeremiádă f., pl. e. Lamentațiunea luĭ Ĭeremia, unu din ceĭ patru marĭ profețĭ, care a prezis ruina Ĭerusalimuluĭ și captivitatea Babilonuluĭ și a deplorat nenorocirile patriiĭ luĭ. Fig. Plîngere frecŭentă și importună: a-țĭ perde timpu în inútile ieremiade.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ieremiádă (livr.) (-mi-a-) s. f., g.-d. art. ieremiádei; pl. ieremiáde

ieremiádă s. f. (sil. ie-, -mi-a-), g.-d. art. ieremiádei; pl. ieremiáde

Intrare: ieremiadă
ieremiadă substantiv feminin
  • silabație: -mi-a-dă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieremia
  • ieremiada
plural
  • ieremiade
  • ieremiadele
genitiv-dativ singular
  • ieremiade
  • ieremiadei
plural
  • ieremiade
  • ieremiadelor
vocativ singular
plural

ieremiadă

etimologie: