16 definiții pentru ierarhie ierarchie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ierarhie sf [At: MINEIUL (1776), 13 / V: hi~, hierarchie, ~rchi~ / Pl: ~ii / E: fr hiérarchie, rs иерархия] 1 Autoritate (1). 2 Putere. 3 Sistem de subordonare în ordinea importanței funcțiilor (religioase, administrative etc.). 4 (Iuz) Regiune condusă de un ierarh. 5 (Fig) Gradație.

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie.

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie.

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a gradelor sau a funcțiilor inferioare față de cele superioare. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ (Glumeț) Și atunci bătrînul se resemna ca mulți alții și... se hotărî să aștepte vremea cînd, după ciudatele ierarhii ale existenței, va putea să ia tronul celuilalt. ANGHEL, PR. 53.

IERARHÍE s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen. -iei. / cf. fr. hiérarchie].

IERARHÍE s. f. sistem de subordonare a gradelor, funcțiilor, autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. (< fr. hiérarchie)

IERARHÍE ~i f. Sistem de subordonare consecutivă a gradelor sau treptelor inferioare față de cele superioare. ~ economică. ~a unităților lexicale. [G.-D. ierarhiei] /<fr. hiérarchie

ierarhie f. ordinea și subordinarea rangurilor, demnităților, gradelor.

ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierarhíe s. f., art. ierarhía, g.-d. art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíile

ierarhíe s. f. (sil. ie-), art. ierarhía, g.-d. art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERARHÍE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.)

IERARHIE s. nivel, rang, scară, stare, strat, treaptă. (~ socială.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ierarhíe, ierarhii s. f. (Bis.) Sistem de subordonare a funcțiilor și persoanelor, confirmate prin hirotonie sau hirotezie, care au autoritatea de a conduce o unitate bisericească și care reprezintă o imitare a ierarhiei cerești (ierarhia hirotonirii: arhiereu, preot și diacon); totalitatea diferitelor trepte ale preoției sacramentale sau ale administrației bisericești (ierarhia jurisdicției de sus în jos: patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop, protoiereu, preot paroh). – Din gr. ierarhia, fr. hiérarchie.

Intrare: ierarhie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierarhie
  • ierarhia
plural
  • ierarhii
  • ierarhiile
genitiv-dativ singular
  • ierarhii
  • ierarhiei
plural
  • ierarhii
  • ierarhiilor
vocativ singular
plural
ierarchie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ierarhie ierarchie

  • 1. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ordine 2 exemple
    exemple
    • Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271.
      surse: DLRLC
    • glumeț Și atunci bătrînul se resemna ca mulți alții și... se hotărî să aștepte vremea cînd, după ciudatele ierarhii ale existenței, va putea să ia tronul celuilalt. ANGHEL, PR. 53.
      surse: DLRLC

etimologie: