10 definiții pentru ier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ier sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: vsl ѥєръ] 1 Două litere din alfabetul chirilic. 2 Vocală scurtă notată cu litera ier (1).

IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere. – Din sl. jerŭ.

IER, ieruri, s. n. Numele a două litere din alfabetul chirilic; vocală scurtă notată cu aceste litere. – Din sl. jerŭ.[1]

  1. A treizeci și una și respectiv a treizeci și doua literă a alfabetului chirilic. — tavi

-IÉR2, -Ă suf. „referitor la...”. (< fr. -ier, -ière)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ier (literă chirilică) s. n., pl. iéruri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IER (< sl.) s. n. 1. Numele a două litere din alfabetul chirilic: ъ (ierul tare) și ь (ierul moale). 2. Vocala foarte scurtă, notată prin fiecare dintre aceste semne: una dură, mediopalatală, ъ (în transcriere ŭ) și alta moale, prepalatală, ь (în transcriere i). După poziția lor, pot fi intense (care s-au păstrat în limbile slave) și neintense (care au dispărut).

IER, râul, afl. dr. al Barcăului; 107 km. Izv. din c. Someșului și străbate câmpia cu același nume. În mare parte canalizat.

Intrare: ier
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ier
  • ierul
  • ieru‑
plural
  • ieruri
  • ierurile
genitiv-dativ singular
  • ier
  • ierului
plural
  • ieruri
  • ierurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)