IER (< sl.) s. n. 1. Numele a două litere din alfabetul chirilic: ъ (ierul tare) și ь (ierul moale). 2. Vocala foarte scurtă, notată prin fiecare dintre aceste semne: una dură, mediopalatală, ъ (în transcriere ŭ) și alta moale, prepalatală, ь (în transcriere i). După poziția lor, pot fi intense (care s-au păstrat în limbile slave) și neintense (care au dispărut).