8 definiții pentru ienibahar

IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahăr.

IENIBAHÁR s. n. Fructele mici, rotunde și maro-negricioase, ale unei plante exotice (Myrthus pimenta), care se folosesc drept condiment; p. ext. planta care produce aceste fructe. – Din tc. yenibahăr.

IENIBAHÁR s. n. (Cu sens colectiv) Fructele mici, rotunde și negre, ale unei plante exotice, care se folosesc drept condiment. Am întîi dovadă pe Piperul, care E la fiecine prea de cinste mare; Am și după dînsul pe Ienibaharul, Chimenul... Cimbrul și Mararul. PANN, P. V. I 121. – Variantă: enibahár s. n.

ienibahár s. n. (sil. ie-)

ienibahár s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224), cf. ienuper, și bg. bahar „condiment”.

IENIBAHÁR n. 1) Arbore exotic cu frunze alungit-eliptice și cu fructe mici, rotunde și negre, folosite drept condiment. 2) Fruct al acestui arbore. /<turc. yeni bahar

ĭenibahár și (ob.) ĭenip- și inip- n., fără pl., care ar fi urĭ (turc. ĭeni-bahar, și -pahar, d. ĭeni, noŭ, proaspăt, și bahar, aromă). Bobițele unuĭ fel de mirt care se întrebuințează în bucătărie și farmacie (myrtus pimenta). – Fals eni-.

Intrare: ienibahar
ienibahar substantiv neutru
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ienibahar ienibaharul
plural ienibahari ienibaharii
genitiv-dativ singular ienibahar ienibaharului
plural ienibahari ienibaharilor
vocativ singular
plural