Definiția cu ID-ul 499238:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ienibahar s. m. – Condiment, fruct al plantei, Myrtus pimenta. – Var. enihabar, (i)nipa(ha)r. Tc. yanibahar (Șeineanu, II, 224), cf. ienuper, și bg. bahar „condiment”.