3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ie2 sf [At: PSALT. (1651), ap. CCR 106/12 / V: (Ban) iu sn / S și: (înv) iie / Pl: ii și, (rar) iuri / E: ml ilia] 1 Parte moale a abdomenului la vite Cf deșert, flămânzare, stinghie. 2 Parte dintre pântece și organul sexual la cal. 3 Piele ce atârnă sub pieptul boului Si: gușă, salbă. 4 (La om) Intestine. 5 Chișiță a calului. corectată

ie1 sf [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 224 / V: iie / Pl: ii, (reg) iuri / E: ml (vestis) linea] 1 Bluză femeiască specifică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic, împodobită la gât, la piept și la mâneci cu diverse cusături, uneori cu mărgele. 2 (Reg; îla) Ca o ~ fără bâzări Neîmpodobit.

ie3 av [At: POMPILIU, B. 1009 / V: e / E: ger ja] (Trs) Da.

ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. (Înv. și pop.) Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea.

ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea.

ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască, caracteristică portului național romînesc, făcută din pînză și împodobită cu cusături alese. O văzu pe Stanca în straiul ei ușor de primăvară de coloare verde, purtînd la sîn pe ie un bujor. SADOVEANU, P. M. 292. Tăcînd, a șters femeia o lacrimă cu ia. COȘBUC, P. I 142. Ancuța, cu cosițele-i plăvițe răsfirate, învălită numai într-o ie subțire și într-o fustă de albă mătase, căzu pe năsipul jilav și moale al prundului. ODOBESCU, S. I 141. 2. Piele groasă care atîrnă sub gîtul boului în chip de gușă.

-ÍE/-IÚNE s. f. „stare”, „calitate”. (< fr. -ion)

ÍE ii f. Bluză femeiască din componența costumului național, confecționată din pânză albă și ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci și la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea

2) íe f. (lat. îlia n. pl., pîntece, coaste. V. iliac). Vechĭ. Partea de jos a pînteceluĭ, vintre. V. stinghie 2 și deșert.

1) íe f. (lat. linea [vestis], haĭnă de in, d. lineus, de in; fr. linge, sp. liña. V. in, linie. Cp. cu vîlnic). Vest. Cămașă femeĭască țărănească ornată cu cusuturĭ de arnicĭ de orĭ-ce coloare și cu fluturĭ.

ii n. pl. părțile laterale și inferioare ale pântecelui: osul, vâna iilor. [Lat. ILIA].

iie f. cămașă de țărancă, cusută cu flori de mătase și acoperită cu fluturași pe la umeri, piepți și spate: o iie albă ca zăpada [Lat. (VESTIS) LINEA, haină de in].

iĭ, pl. d. ie 1 și 2 și (est) dativu d. ĭa 1 îld. ĭeĭ și pl. d. ĭel îld. ĭeĭ (dînșiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

íe (bluză) s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (i-i-)

íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍE s. (Ban., Transilv. și Maram.) spăcel. (Poartă fotă și ~ înflorată.)

IE s. (Ban., Transilv. și Maram.) spăcel. (Poartă fotă și ~ înflorată.)

arată toate definițiile

Intrare: ie (bluză)
ie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ie
  • ia
plural
  • ii
  • iile
genitiv-dativ singular
  • ii
  • iei
plural
  • ii
  • iilor
vocativ singular
plural
Intrare: ie (da)
ie2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • ie
Intrare: ie (parte a abdomenului)
ie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ie
  • ia
plural
  • ii
  • iile
genitiv-dativ singular
  • ii
  • iei
plural
  • ii
  • iilor
vocativ singular
plural

ie (bluză)

  • 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spăcel diminutive: iișoară 3 exemple
    exemple
    • O văzu pe Stanca în straiul ei ușor de primăvară de coloare verde, purtînd la sîn pe ie un bujor. SADOVEANU, P. M. 292.
      surse: DLRLC
    • Tăcînd, a șters femeia o lacrimă cu ia. COȘBUC, P. I 142.
      surse: DLRLC
    • Ancuța, cu cosițele-i plăvițe răsfirate, învălită numai într-o ie subțire și într-o fustă de albă mătase, căzu pe năsipul jilav și moale al prundului. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit popular Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Piele groasă care atârnă sub gâtul boului în chip de gușă.
      surse: DLRLC

etimologie: